În Evul Mediu, o abaţie ocupa acest loc în care erau păstrate moaştele Sfintei Genoveva. Din iniţiativa regelui Ludovic al XV-lea, o nouă biserică a fost ridicată aici între anii 1764 şi 1770. În timpul Revoluţiei Franceze, în 1791, Adunarea Constituantă preface biserica în necropolă naţională, anulându-i caracterul creştin şi sacru. Panteonul, cuvânt care desemnează totalitatea zeilor, devine un… templu laic, menit „să îi primească pe marii oameni ai epocii libertăţii franceze”.

Mirabeau, unul dintre inspiratorii Revoluţiei Franceze, este aşezat aici primul, pe 4 aprilie 1791. Îi urmează Voltaire, apoi Rousseau, în 1794. În anul 1806, Napoleon I redă clădirea cultului catolic, rămăşiţele pământeşti ale lui Voltaire şi Rousseau fiind relegate sub peristil. Din 1885, odată cu înhumarea lui Victor Hugo în Panteon, edificiul rămâne „templul” Republicii.

Întemeierea Panteonului, în 1791, răspundea ideii revoluţionare de a institui un cult laic al marilor personalităţi, „sfinţi şi martiri” ai noii libertăţi.

Este evident că de acolo s-au inspirat întemeietorii altei capişti idoleşti, Mausoleul de la Moscova, unde au fost depuşi, mumificaţi, atât Lenin, cât şi Stalin, acesta din urmă fiind expulzat de acolo după a doua serie (prima avusese loc în anul 1956) de contestări virulente aduse de succesorul său Nichita Hruşciov, în 1961, de la tribuna Congresului XXI al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice. În acelaşi an, Hruşciov primea la Kremlin o delegaţie a foştilor deportaţi din lagărele de concentrare postbelice – cunoscute astăzi pretutindeni sub numele de Gulag –, între care se număra şi scriitorul Alexandr Soljeniţîn.

În anii 1962-1963 s-a construit şi la Bucureşti, în Parcul Carol I, o necropolă marxistă care subzistă şi astăzi.

Toamna aceasta, în ziarul „Le Figaro” şi în revista „Le Point”, am citit mai multe articole despre completarea Panteonului. S-au făcut propuneri. Una dintre ele, care merita împlinită, îl privea pe un mare scriitor: Marcel Proust. S-au rostit şi numele poeţilor Arthur Rimbaud şi Paul Verlaine, însă, date fiind moravurile lor dosnice, propunerea a fost mai degrabă combătută. În cele din urmă a fost panteonizat Maurice Genevoix, istoric şi scriitor consacrat, zice-se, de o amplă evocare a Primului Război Mondial. Aşadar, Panteonul conţine acum 79 de sicrie, dintre care în 74 sunt bărbaţi, iar în 5 sunt femei.

Merită reţinut că dacă familia sau descendenţii unei persoane menite panteonizării se opun acestui lucru, decizia este respectată întocmai, aşa cum s-a întâmplat în cazul scriitorului Albert Camus.