Turcia s-a lansat de gura Statelor Unite într-o ofensivă împotriva ISIS. În realitate, ea folosește pretextul pentru a izbi în cei doi dușmani de moarte ai săi: kurzii și președintele Sirian Bashar Al-Assad

Avertizez co munitatea internațională că, indiferent cu ce preț, nu vom permite înființarea unui nou stat la frontiera noastră de Sud, în Nordul Siriei.”

Aceste cuvinte rostite de președintele Erdogan, pe 26 iunie, în cadrul Consiliului Național de Securitate, sunt cheia ultimelor acțiuni, adesea ciudate și aparent contradictorii, ale Turciei, din ultima perioadă. Nu de Statul Islamic se teme Erdogan, ci de un stat care să-i cuprindă pe toți kurzii din regiune.

În Nordul Irakului, există deja un stat kurd semi-autonom. Victoriile în serie împotriva ISIS ale kurzilor, sprijiniți de loviturile aeriene ale coaliției conduse de americani, fac plauzibilă ipoteza creării unei formațiuni statale în Siria, de-a lungul graniței cu Turcia. Din acel moment, cele două entități unite ar căuta să integreze și zonele ocupate de kurzi de pe teritoriul turcesc.

Într-adevăr, Erdogan are toate motivele să fie îngrijorat: forțele kurde controlează în acest moment 400 de kilometri de-a lungul frontierei turco-siriene. Cu zece zile înaintea Consiliului Național de Securitate, kurzii reușiseră să elibereze de sub ocupația ISIS orașul Tal Abyad, localitate strategică prin care europenii radicalizați din Europa, tranzitând teritoriul Turciei, se alăturau grupării teroriste.

Tot prin Tal Abyad se înregistra și fluxul invers, de jihadiști care plecau, via Turcia, spre Occident, pentru a organiza rețelele de aici.

Complicitatea ISIS cu un stat NATO

Deși negate vehement de Ankara ca fiind „propagandă neagră”, legăturile cu ISIS (care luptă împotriva celor doi dușmani de moarte ai Turciei: kurzii și Bashar Al-Assad) nu mai sunt de multă vreme un secret. Pe 26 noiembrie 2014, Deutsche Welle difuza un reportaj devastator intitulat „Canalele de aprovizionare ale ISIS prin Turcia”, în care vorbea de sute de camioane care trec zilnic granița cu provizii, arme și luptători pentru a întări gruparea jihadistă. Or, un flux de o asemenea amploare este de neimaginat fără complicitatea Ankarei.

FOTO: Președintele Erdogan încearcă să redea Turciei strălucirea pierdută a Imperiului Otoman

În luna mai, anul acesta, cotidianul turc Cumhuriyet a publicat fotografii și o înregistrare video cu obuze și mortiere ascunse sub medicamente aflate în camioane închiriate de o organizație umanitară și interceptate, în ianuarie 2015, de către jandarmeria turcă, în apropierea frontierei cu Siria.

Potrivit publicației turce, citate de Le Monde, convoiul de camioane interceptate transporta o mie de obuze de mortiere, 80.000 de unități de muniție pentru arme de calibru mare și mic și sute de lansatoare de grenade. De fabricație rusească, acestea fuseseră furnizate de țări ale fostului lagăr comunist.

Operațiunea s-a transformat într-un uriaș scandal politic când documente oficiale publicate pe Internet au demonstrat că, în realitate, camioanele aparțineau serviciilor de informații turce (MIT), iar armele și muniția erau destinate rebelilor jihadiști sirieni care luptă împotriva regimului Bashar Al- Assad. Inclusiv ISIS.

Arme pentru teroriști

Regimul de la Ankara a impus un embargo mediatic asupra scandalului, inclusiv pe rețelele de socializare, și a deschis o anchetă care a trimis după gratii peste 50 de persoane, între care jandarmi, militari și magistrați. Erdogan a pus responsabilitatea afacerii pe seama organizației imamului Fethullah Gülen, un fost aliat al său, pe care îl acuză din iarna lui 2013 că vrea să-l răstoarne de la putere.

Într-una din rarele sale referiri la acest scandal, Erdogan a declarat la jumătatea lui mai că interceptarea și percheziționarea camioanelor fusese un act de „trădare”. Tot în luna mai, anul acesta, forțele aeriene americane au lansat un raid avându-l ca țintă pe Abu Sayaf, un adevărat ministru de finanțe al ISIS. Documentele găsite în urma operațiunii dovedesc legătura dintre ISIS și Turcia, scrie The Guardian. Principala responsabilitate a lui Abu Sayaf era să vândă, pentru ISIS, pe piața neagră petrolul extras din teritoriile ocupate. Acesta le aduce teroriștilor venituri de 10 milioane de dolari pe zi, iar Turcia este principalul debușeu.

Documentele și CD-urile ridicate după atacul împotriva lui Abu Sayaf arată, potrivit declarațiilor unui oficial occidental citat de The Guardian, legături „atât de clare” și „irefutabile”, între Turcia și ISIS, încât „ar putea avea grave implicații politice” pentru relațiile dintre Ankara și aliații săi occidentali.

„Turcia a creat un monstru”

Diplomatul susține și că descoperirea acestor documente incriminatoare a determinat Turcia, de teama unui scandal internațional, să intre, în sfârșit, în lupta împotriva ISIS. „Turcii nu și-au schimbat prioritățile, este vorba doar de o reacție la presiunile americanilor și ale celorlalți”, a declarat el pentru The Guardian.

Complicitatea Turciei cu teroriștii ajunsese la un nivel inacceptabil pentru occidentali, mai ales că era vorba de un stat NATO, și încă despre cel care deține a doua armată, ca mărime. Un fost combatant ISIS, citat de ziarul londonez, declara la sfârșitul anului trecut: „Comandanții noștri ne-au spus să nu ne temem, pentru că avem o cooperare totală cu Turcia... ISIS considera armata turcă drept aliatul său, mai ales când era vorba de a-i ataca pe kurzii din Siria”.

Un alt diplomat occidental, declara, de data aceasta pentru Wall Street Journal: „Turcia a creat un monstru și acum nu mai știe cum să scape de el”.

Operațiunea sub steag fals a ajuns pe YouTube

De multă vreme, Turcia caută un motiv pentru a intra în Siria, urmărind astfel să doboare două popice cu o singură bilă: să-i dea lui Bashar Al- Assad lovitura de grație și să lichideze pozițiile armate ale kurzilor, zădărnicindu-le astfel eforturile de a-și înjgheba un stat.

FOTO: Ahmet Davutoglu, actualul premier al Turciei, asistând la manevre militare FOTO: AGERPRES

Niște înregis trări sen zaționale din ședința Consiliului Național de Securitate din 27 martie 2014 au fost publicate pe YouTube. Imediat, regimul a blocat accesul turcilor la acest site.

Potrivit documentelor, guvernul, al cărui prim-ministru de atunci era președintele de azi, Erdogan, plănuia să însceneze un atac al ISIS sau al Frontului Al-Nosra (afiliat Al-Qaida) - o așa-numită operațiune sub steag fals - asupra mormântului lui Soliman Șah din Siria, pentru a justifica o intervenție armată pe teritoriul sirian.

Soliman Șah, bunicul lui Osman I, fondatorul Imperiului Otoman, a fost îngropat la Alep, apoi mormântul i-a fost mutat în 1973, dar a rămas o enclavă extra-teritorială turcă pe teritoriul sirian.

„Trebuie să producem un efect șocant”

Iată câteva extrase din acele stenograme:

Ahmet Davutoglu (pe atunci ministru de Externe, astăzi prim-ministru - n.r.): „Premierul (Erdogan - n.r.) a declarat că în conjunctura actuală, acest atac (asupra mormântului lui Soliman - n.r.) trebuie considerat de noi ca o oportunitate.”

Hakan Fidan (șeful serviciului secret - n.r.): „Am să trimit patru sirieni, de asta avem nevoie. Voi crea un casus belli ordonând un atac cu rachete împotriva Turciei, putem să pregătim și un atac asupra mormântului lui Soliman Șah, dacă e nevoie.”

Feridun Sinirlioglu (secretar de stat la Externe - n.r.): „Dacă decidem o asemenea operațiune, trebuie să producem un efect șocant. (...) O vom face să pară ca fiind a Al-Qaida, nu trebuie să ne facem griji (privind reacția internațională - n.r.) dacă este Al-Qaida. Iar dacă este vorba să apărăm mormântul lui Soliman Șah, atunci e o chestiune de apărare a teritoriului nostru.”

Interesant este că, ulterior, în noaptea de 21 spre 22 februarie 2015, a avut într-adevăr loc o operațiune specială turcă la mormântul lui Soliman. Osemintele acestuia au fost repatriate în Turcia, odată cu cei 40 de militari turci care păzeau mormântul. Mausoleul a fost distrus de turci, pentru a nu fi profanat de jihadiști. La operațiune, au participat 572 de membri ai forțelor speciale, 39 de tancuri și 57 de transportoare blindate, sprijinite de avioane de recunoaștere. Un militar turc a murit.

Kurzii ca agenți electorali

Premierul turc Ahmet Davutoglu, membru al Partidului Justiție și Dezvoltare (AKP), din care face parte și președintele Recep Tayyip Erdogan, a anunțat că a eșuat în tentativa sa de a forma un nou guvern. Urmează alegerile anticipate, probabil pe 1 noiembrie.

În urma alegerilor din 7 iunie, AKP a pierdut majoritatea absolută, care îi îngăduise să guverneze singur. Mai mult, în parlament a intrat, în premieră, o formațiune reprezentând minoritatea kurdă, Partidul Democratic al Poporului (HDP), care a obținut 13%.

Colac peste pupăză, HDP a reușit să polarizeze multe dintre forțele pro-occidentale (stânga militantă, feministe, homosexuali etc), ceea ce a sporit iritarea lui Erdogan, care nu concepe să facă pași înapoi din drumul său de reislamizare a Turciei.

În aceste condiții, valul de violențe care s-a abătut asupra țării după atentatul, din 20 iulie, de la Suruc și un conflict deschis cu minoritarii kurzi din interiorul țării, dar și cu cei din afara granițelor, îi vin mănușă lui Erdogan. El speră ca, astfel, să mobilizeze în jurul său toate forțele naționaliste, pentru ca, în apropiatele alegeri anticipate, AKP să obțină din nou majoritatea absolută.

Planul invadării Siriei

Pentru acest deziderat, Erdogan pare gata de acțiuni de proporții, fie ele și riscante. După ședința din 26 iunie a Consiliului Național de Securitate, în presa turcă au apărut informații că Erdogan și premierul Davutoglu au cerut armatei să trimită trupe peste graniță, în Siria. Presa a scris că șefii armatei ar fi cerut ordin scris, ceea ce liderii turci au refuzat, motivând că noul guvern nu s-a format, iar cel vechi nu ar avea legitimitate. Nu este clar dacă, odată cu formarea unui nou guvern (eventual mono-color AKP), Erdogan este dispus să-și asume oficial invazia de facto a Siriei.

Ziarul Yeni Safak (nota bene: proguvernamental!) a scris că operațiunea ar trebui să implice 18.000 de oameni, reprezentând infanterie, artilerie și sprijin aerian, pentru a ocupa un teritoriu întins de la Kobane (acum ocupat de kurzi) până la regiunile vestice controlate de Armata Siriană Liberă, formată din rebeli anti-Assad, așadar aliați ai Turciei.

Conflictul redeschis cu kurzii îi vine mănușă lui Erdogan: va mobiliza toate forțele naționaliste în jurul său, permițându-i să obțină majoritatea absolută în alegeri

Nu întâmplător, teritoriul vizat coincide cu celebra „Zonă Tampon”, pe care autoritățile de la Ankara pretind că au convenit-o cu americanii, lucru dezmințit categoric de Washington.