Declarația șefului ANAF privind ilegalitatea borcanului din diverse locații, destinat bacșișului, a stârnit râsul românilor, dar și revolta micilor proprietari de afaceri HORECA. Mai grav este că, pe lângă inadecvarea la o astfel de funcție, afirmația denotă și perspectiva instituțională profund viciată, în țara din UE cu cel mai mic nivel de colectare ca procent din PIB, pagubă care cu siguranță nu e produsă de cei câțiva lei lăsați de oameni la shaormerie.
Pe de o parte, legea impozitării bacșișului în restaurante - o prostie fenomenală, în paranteză fie spus - votată cu un zglobiu entuziasm de majoritatea parlamentară, a dat încă o lovitură acestei industrii, deja afectate de pandemie și de lipsa forței de muncă. Pe de alta, chiar dacă cineva ar sta să completeze nota de plată proformă cu recompensa pe care vrea să o ofere ospătarului, într-o procedură complicată, nu există garanția că toți clienții vor cere bonul fiscal aferent, ceea ce deschide oricum calea evaziunii.
În egală măsură, trebuie spus că năstrușnicia debitată de șeful Fiscului vine cel puțin în contradicție cu impotența instituțională dovedită în cazul OMV. După ce a declamat sever că gigantul petrolier nu va putea evita plata acelei taxe europene de solidaritate, realitatea l-a contrazis vehement, deși încasările bugetare ar fi fost uriașe prin comparație cu bacșișul chelnerilor.
Mai mult, toți specialiștii în economie atrag atenția că marea evaziune este la frontiera terestră și în port, unde cantități enorme de mărfuri evită justa impunere fiscală. Mai mult, sunt de notorietate cazurile marilor companii care externalizează profiturile, fără a fi deranjate de autorități. În acest context, tot micul capital românesc este sugrumat de reglementări absurde, cu rezultate infime pentru buget.
În fine, se pare că Guvernul, evident la inițiativa ANAF, nu asumă inițiativa legislativă a umaniștilor din Parlament, de a stabili un raport de egalitate între Stat și cetățean. Mai exact, deputații Partidului Umanist Social Liberal au propus o modificare de reglementare, prin care, așa cum omul de rând și firmele au obligația plăților rapide către Stat, prin Fisc, sub sancțiunea blocării de conturi și a penalităților, la fel și Statul, tot prin Fisc, să fie obligat să facă plățile către persoane fizice si juridice în termenele prevazute de lege, și nu cu ani de zile întârziere sau niciodată, cum se întâmplă azi.
De unde si concluzia că în România normală și a lucrului bine făcut, e mai simplu să fii penibil și impotent în cazul OMV, ridicol și ineficient in cazul borcanului cu bacșiș, dar și abuziv cu oamenii. Sau măcar cu acei 66% naivi utili. Gata