La mai bine de o săptămână de la meciul Dinamo - Steaua, care a decis campioana, antrenorul „câinilor“ şi-a dezvăluit strategia câştigătoare.
Titlul a luat calea Clujului, dar ecourile partidei care a decis campioana nu s-au estompat. Meciul Dinamo - Steaua s-a disputat într-o tensiune uriaşă, determinată de suspiciunile care au învăluit confruntarea. S-a ajuns la situaţia incredibilă ca dinamoviştii să se bănuiască între ei de blat, motiv pentru care antrenorul Cornel Ţălnar a decis să ţină doar pentru el echipa până cu 45 de minute înaintea jocului!
Aflat mereu „la dispoziţia clubului“, Ţălnar n-a ieşit până acum din pluton. De pe 7 mai, acest „antrenor mic“ are în palmares o victorie mare: 2-1 cu Steaua. „Ţânţarul“ a spus pentru EVZ povestea derby-ului, respingând orice implicare a lui Mircea Rednic în stabilirea tacticii de joc.
Deşi public susţine că nu s-a sfătuit cu Ţălnar, viitorul tehnician al „câinilor roşii“ revendică pe la colţuri, merite în victoria cu Steaua şi, implicit, în trimiterea titlului în Gruia. „Nici Borcea n-a ştiut echipa!“ Domnule Ţălnar, a trecut mai bine de o săptămână de la partida Dinamo - Steaua, dar încă se mai vorbeşte despre ea. Cum vă explicaţi? Cornel Ţălnar: E şi normal. Un meci ca acesta n-a mai fost pe stadionul Dinamo de zeci de ani! De-a lungul timpului, au mai existat derby-uri cu miză între Dinamo şi Steaua, dar ca acum, să se decidă titlul de campioană, niciodată!
Ce tactică aţi folosit pentru a o răpune pe marea rivală?
În mintea şi inima mea a fost doar dorinţa de a bate Steaua! Nimic altceva! Eu m-am luptat cu Steaua încă de când eram jucător şi mi-am dorit nespus s-o înving de fiecare dată. Două meciuri de referinţă am în toată cariera mea. Ca jucător, cu Hamburg, în Liga Campionilor, şi acum, ca antrenor. Ambele cu Dinamo. Cum am blocat Steaua? Am cerut dublaj permanent la Mendoza, Moreno şi Dică. Apoi, am mizat pe viteza lui Bratu şi pe inteligenţa lui Dănciulescu. Aşa am reuşit să o învingem pe Steaua! Lui Bratu i-am spus să forţeze pătrunderea prin zona centrală, fiindcă fundaşii Rădoi şi Ghionea sunt mai lenţi. Apoi, după ce am preluat conducerea pe tabelă, am decis să ne retragem un pic şi să speculăm spaţiile libere. Asta am şi făcut. Golul lui Dănciulescu a venit după un contraatac. Trebuie însă să remarc întreaga echipă.
„Pregătesc o surpriză de ultim moment“
Când aţi stabilit echipa?
Eu ştiam titularii, dar n-am spus nimănui echipa. N-o ştiau nici conducătorii clubului! Nu i-am zis nici lui Cristi Borcea. Şi domnul Badea mă suna, ca să îi zic echipa.
Ce le răspundeaţi şefilor?
„Domnu’ preşedinte, domnu’ director general, nu vă pot spune echipa, fiindcă pregătesc o surpriză de ultim moment!“. Nu era vorba despre nicio surpriză. Voiam doar să-i amân! Până la urmă, le-am spus că eu fac echipa, fiindcă sunt cel care răspunde de rezultate. Cu toţii au aflat echipa cu 45 de minute înainte de startul jocului!
MOBILIZARE GENERALĂ
Mesajul de luptă: „Copiii tatii, azi e şansa voastră!“
Dinamo a evoluat cu o ambiţie specială, în condiţiile în care nu mai avea obiectiv. Cum i-aţi motivat pe jucători?
I-am capacitat bine de tot în ziua meciului! I-am conectat la importanţa jocului, cum se spune în fotbal! De la ora 12.00 până la ora meciului i-am luat pe fiecare în parte şi am stat de vorbă cu ei, deşi niciunul nu ştia dacă va fi titular!
Concret, ce anume le-aţi spus?
Le-am zis că acest meci reprezintă marea lor şansă de afirmare! M-am dus la ei şi i-am încurajat: „Copiii tatii, azi e şansa voastră! Vă puteţi ridica la acest meci şi veţi putea prinde contracte mari în străinătate, pe bani frumoşi“.
Au fost motivaţi suplimentar jucă- torii şi cu bani promişi dinspre Cluj?
Vă jur că eu nu ştiu nimic despre alţi bani decât de cei primiţi de la club. Prima a fost egală pentru toată lumea, jucători şi antrenori. Fiecare am luat câte 20.000 de dolari, adică 14.000 de euro! Atât şi nimic mai mult.
Vă aşteptaţi la o replică atât de palidă din partea Stelei?
Într-adevăr, Steaua a jucat cu frică. Parcă Dinamo evolua cu titlul pe masă. Îmi pare rău pentru o singură persoană de la Steaua: Lăcătuş. E un băiat de milioane. Am vorbit cu el înainte de startul meciului, dar după joc nu i-am mai zis nimic. Bănuiam ce-i în sufletul lui.
Trebuia să execute Bratu penalty-ul din care s-a deschis scorul?
M-am fript la Târgu-Jiu, când Adrian Cristea a fost cel faultat în careu şi tot el a executat penalty-ul, deşi ar fi trebuit să bată Cătălin Munteanu. Cristea a ratat atunci. Aşa că am decis ca jucătorul care va scoate penalty să nu execute. A fost faultat Dănciulescu, a executat Bratu. Dacă ar fi fost accidentat Bratu, ar fi executat Dănciulescu.
„Nu m-am văzut cu Mircea Rednic“
Rednic susţine că s-a întâlnit cu Dinu şi cu dumneavoastră şi a stabilit strategia pentru jocul cu Steaua. Este adevărat?
Numai eu am făcut echipa. Cu Rednic nu m-am văzut deloc. Cu Dinu m-am întâlnit, dar e normal, doar e naşul meu.
Cum aţi sărbătorit victoria cu Steaua?
Am desfăcut şampania! M-am bucurat că titlul a ajuns în Cluj după atâţia ani, fiindcă sunt născut în Ardeal.
De la CFR Cluj v-a sunat cineva?
Ioan Andone, după meci. M-a felicitat, iar eu i-am răspuns că mi-am făcut datoria pentru Dinamo.
Întrebare: „Ce faci?“. Răspuns: „Cu scuterul!“ Stabilirea noii organigrame a clubului de fotbal Dinamo a dat naştere unor momente comice în Şoseaua Ştefan cel Mare. Recent, şefii au decis să înfiinţeze un Departament de Scouting, compus din mai mulţi antrenori (printre care Ion Moldovan, Gigi Mulţescu, Costel Orac, Ionel Augustin şi Cornel Ţălnar) şi condus de Cornel Dinu. Fiindcă nu le este deloc comod să pronunţe cuvântul englezesc „scouter“, tehnicienii din nou-înfiinţatul departament răspund la întrebarea „Ce faci?“ cu expresia: „Uite, pe-aici, cu scuterul!“. Două sunt momentele pe care Ţălnar şi le-a stabilit ca fiind reprezentative pentru activitatea sa fotbalistică: meciul cu Steaua (2008) şi partida cu Hamburger SV (1984).
În urmă cu 24 de ani, Ţălnar era om de bază în trupa „câinilor roşii“ care-i elimina, din Cupa Campionilor, pe nemţii de la Hamburg, după 3-0, în tur, la Bucureşti (goluri Augustin, Mulţescu şi Orac), şi 2-3 în manşa-secundă. În meciul din Germania, Hamburg a condus cu 3-0, dar Ţălnar a marcat, în minutul 86, golul care a calificat-o pe Dinamo. La acel moment, Hamburg era deţinătoarea trofeului.