Atunci când preţul benzinei e stabilit pe principiul simplu al cererii şi ofertei, cu taxe şi accize (fără de care nu se poate) în coadă, nu ai ce să comentezi: asta e!
Atunci însă când preţul urcă şi urcă, şi urcă, aparent fără nicio explicaţie de bun-simţ, e firesc să te enervezi.
Iar atunci când nicio autoritate (susţinută cu bani de la buget) nu face nimic, măcar pentru a clarifica situaţia, n-ai încotro decât să reacţionezi.
În România, tradiţional, reacţia e să înjuri cu foc şi, eventual, să faci bancuri, apoi să pleci acasă cu coada între picioare şi cu portofelul gol, că doar (ştie toată lumea) maşina e cel mai scump membru al familiei.
Devine interesant abia atunci când, civilizat, oamenii protestează. Paş nic, cu săculeţii plini de monede. O voce a societăţii civile pe care o aşteptam.
Recomandările noastre
