Foarte puţini mai sunt aceia care încă se mai indignează că preşedintele României e mai mult preşedinte al poporului PDL.
Cei mai mulţi fie aplaudă implicarea directă a şefului statului în viaţa unui partid (ei fac parte din Oastea lui Băsescu), fie s-au resemnat, zicând că, în România, una e litera şi spiritul legii (articolul 84, alin. 1 din Constituţie) şi alta realitatea.
Să ne înţelegem: textul din Legea Supremă e o ipocrizie, dar tu, ca şef de stat, ar trebui să-l respecţi cu sfinţenie, nu să cauţi chichiţe avocăţeşti -"trebuie să privesc la partid, pentru că e partidul de guvernământ".
În rest, e simpatică năstruşnicia cu renunţarea la un an din mandat, întru decalarea prezidenţiale lor din 2014 astfel încât să se suprapună cu parlamentarele din 2012 (sic!).
Recomandările noastre
