Fostul mare fotbalist elveţian spune că victoria cu tricolorii la Mondialul din ’94, 4-1, reprezintă cel mai mare succes din istoria naţionalei sale.
În Elveţia, echipa EVZ şi-a propus să realizeze un interviu cu un coşmar. Chiar dacă e blond şi simpatic (barbişonul său aminteşte de povestea muşchetarilor), Alain Sutter rămâne tot un vis urât pentru români. Elveţianul cu plete de aur este cel care ne-a bântuit într-o noapte fierbinte de vară, la World Cup ’94, când eram siguri că naţionala lui Hagi nu se va întoarce acasă fără să cucerească America.
Din pricina lui Sutter, studenţii din Regie şi-au aruncat, acum 14 de ani, televizoarele pe geam, iar tricolorii au simţit gustul umilinţei. Într-o campanie glorioasă, încheiată pe locul cinci la Cupa Mondială din Statele Unite, Generaţia de Aur s-a simţit o singură dată pusă la zid: pe 22 iunie, la Detroit, în meciul contra Elveţiei. România s-a înclinat atunci, scor 1-4, după ce tocmai dăduse de pământ cu Columbia, favorita lui Pelé la câştigarea titlului suprem.
Unul dintre golurile Elveţiei a fost marcat de Alain Sutter. În cantonamentul Elveţiei de la Freienbach, EVZ l-a găsit neschimbat pe Sutter. Are 40 de ani, dar pare venit pentru a strânge oftaturile fetelor. Chiar dacă nu ştie multe despre România, inclusiv cine este campioană în Liga I, Sutter e conştient de suferinţa produsă românilor în 1994, la meciul de pe „Pontiac Silverdome“, din Detroit.
INTERVIU
„Nimeni nu aşteaptă nimic de la voi“ EVZ: Alain, cu ce te ocupi acum? Alain Sutter: Lucrez pentru televiziunea publică a Elveţiei, unde comentez meciurile echipei naţionale. Sunt consultant tehnic. Mă deplasez peste tot unde joacă Elveţia. Acum mă aflu în cantonamentul naţionalei. Adun date pentru comentariu. La ce nivel se află Elveţia? Nu stăm foarte bine. Avem în echipă talente tinere, dar care au probleme de omogenizare. De doi ani încoace, Elveţia n-are un joc colectiv prea competitiv. Nu se ştie la ce nivel de randament se află în acest moment Elveţia. Nu ne aş- teptăm să trecem de grupe la Europene!
„Favoritele mele sunt Germania şi Spania“ Cum apreciezi şansele României? Dintre toate echipele de la Euro, pe România o ştiu cel mai puţin. Am urmărit-o însă în preliminarii şi am văzut că are fotbalişti tehnici şi talentaţi. Ca întotdeauna, de altfel. Va fi una dintre surprizele turneului! N-o spui doar ca să fii amabil cu noi? Nu, deloc! Forţa pe care o are o echipă fără prea mari şanse la victorie este uriaşă. Nimeni nu aşteaptă nimic de la România. Nu poţi pierde absolut nimic într-o grupă ca a voastră, cu Italia, Franţa şi Olanda. Mă aştept la surprize mari în Grupa C.
Doi jucători din actuala naţională a României, în afară de Chivu şi Mutu... Sincer, nu ştiu! Cine crezi că va câştiga turneul final? Favoritele mele sunt Germania şi Spania. Eu locuiesc acum în Mallorca şi urmăresc atent campionatul Spaniei. El va fi vedeta competiţiei? Nu cred. Cel mai în formă jucător al momentului este Cristiano Ronaldo. Numai că portughezul a avut un sezon prelungit cu Manchester United. Dar, de fiecare dată, favoriţii s-au pierdut pe drum. Decisivă a fost echipa.
Îţi mai aminteşti de 22 iunie 1994? Glumeşti? Cum să nu? Pentru mine a fost şi va rămâne o zi specială. Am făcut unul dintre cele mai bune jocuri din istoria naţionalei de fotbal a Elveţiei, dacă nu chiar cel mai bun! Toată echipa a evoluat perfect! „Hagi şi ceilalţi ţipau unul la altul“ Tocmai contra României aţi făcut cel mai bun joc din istoria naţionalei? Am avut noroc. Mult noroc! Spun asta fiindcă noi am prins o zi bună, nu fiindcă România a jucat slab. Românii erau prea siguri pe ei. Au avut un start perfect, au bătut Columbia, favorita grupei, în primul meci, apoi n-au fost pregătiţi mental de partida cu noi. Nu se aşteptau să-i batem. Cu atât mai puţin să-i demolăm! I-am umilit, fără să ne dorim neapărat acest lucru. În ţară, românii şi-au aruncat televizoarele pe geam după acel meci... Serios? Înseamnă că sunteţi un popor cu suporteri fanatici. Ce-şi spuneau, pe teren, jucătorii români la acel meci? Au fost surprinşi de cât de bine jucam noi! Nu înţelegeau nimic! Hagi şi ceilalţi erau agitaţi şi ţipau unul la altul. Era un semn al neputinţei din partea lor. Era clar că nu puteau mai mult la acel meci. Jucătorii spuneau că nu puteau respira corespunzător, din pricina faptului că stadionul era acoperit. Românii chiar au avut astfel de probleme! Noi eram învăţaţi cu stadionul din Detroit. Contra României a fost al doilea nostru meci pe acea arenă acoperită. Noi n-am avut niciun fel de probleme. Poate şi faptul că Elveţia este o ţară situată la mare înălţime să ne fi ajutat, dar pregătirea dinaintea competiţiei n-am făcut-o în munţi. A fost justă diferenţa de scor? Nu. A fost exagerată. Un scor mai aproape de realitate era 2-1 pentru Elveţia! Dar meciul a început perfect pentru echipa noastră. Am marcat repede. România era incredibil de bună, cu un Hagi fantastic.
Merita Hagi să fie ales fotbalistul Mondialului? Nu ştiu dacă a fost cel mai bun, dar sigur era unul dintre cei mai buni din lume în 1994. Eu l-am admirat foarte mult. Din păcate, nu am avut posibilitatea să cunosc jucători români. Pe unii i-am avut însă adversari în Bundesliga. Îmi pare rău şi că n-am apucat să vizitez România. Am venit în ţara voastră doar pentru a juca împotriva unor formaţii româneşti. Totuşi, România a ajuns în sferturile de finală, iar Elveţia n-a trecut de „optimi“. Cum îţi explici? Noi doream să plecăm mai repede acasă! Ne îndeplinisem obiectivul, trecerea de primul tur. Elveţia nu mai jucase la un Mondial de 28 de ani! Am ieşit din grupe, apoi cu toţii ne gândeam să ne întoarcem la familiile noastre, de care stătusem foarte multă vreme departe. Nu ne-am mai concentrat şi am fost eliminaţi. România avea o echipă care ar fi putut ajunge lejer între primele patru la Cupa Mondială. Ai jucat, spre finalul carierei, în America. Ai făcut-o pentru bani? Nu. Cine-şi închipuie că în fotbalul american se oferă salarii foarte mari se înşeală. Nu se plăteşte chiar aşa de bine. Beckham este o excepţie. Americanii au patru sporturi - baschet, baseball, hochei şi fotbal american - la care nu vor renunţa niciodată şi între care nu se poate strecura nicio altă disciplină. Totuşi, eu m-am simţit minunat în America. Nu regret deloc acea perioadă. Ai un mesaj pentru românii cărora le-ai produs atâta durere? Le spun că ar fi trebuit să mai existe un gol în dreptul meu la partida din 1994. Am mai marcat o dată, dar reuşita mi-a fost anulată, pe motiv de ofsaid. S-a dovedit apoi că poziţia din care am dat gol era regulamentară. Glumesc, acum nu mai contează niciun gol, dat sau nedat. Le spun românilor doar atât: „Bucuraţi-vă de Campionatul European, mai ales că echipa voastră este calificată la turneul final!“.
CV
Alain Sutter Data şi locul naşterii: 22 ianuarie 1968 / Berna Echipele la care a evoluat: Grasshoppers Zürich (1985-1993), Young Boys Berna (1987-1988, împrumutat de Grasshoppers), FC Nürnberg (1993-1994), Bayern München (1994-1995), Freiburg (1985-1987), Dallas Burn (1997- 1998);
Meciuri / goluri la echipa naţională: 68 / 5 (1986-1996)