De mulți ani John Le Carré domină autoritar grupul autorilor de scrieri de spionaj.
Fostul angajat la British Foreign Service are avantajul de a fi scrutat din interior lumea serviciilor secrete. O lume plină de pericole, în care se întâlnesc personaje cu identități și preocupări ascunse, niște veritabili profesioniști ai minciunii, deseori lipsiți de orice scrupul.
Celebritatea și-a cucerit-o cu “Spionul care venea din frig”, apărut în 1963. Au urmat romane despre “cârtițe” infiltrate în serviciile secrete britanice – trilogia Karla (“Cârtița”, “Premiantul”, “Oamenii lui Smiley”). După “Casa Rusia” s-a realizat un film pasionant cu Sean Connery în rolul principal. Iar nu de mult, canalul de televiziune AMC a prezentat o excepțională miniserie după “Managerul nopții”, o carte despre traficanții de arme și legăturile lor cu funcționari britanici corupți și trădători.
Viziunea lui John Le Carré despre modul în care se desfășoară unele misiuni sub acoperire este una amară. Câteodată ele scapă de sub control și capătă o turnură care umple de oroare orice om onest. De pildă, în romanul “Un adevăr delicat”, o tentativă de capturare a unui jihadist eșuează lamentabil și provoacă victime inocente. Evident, cei aflați la comandă recurg urgent la mușamalizarea faptelor, pentru a nu știrbi prestigiul celor vinovați de dezastru.
Dar nu toți acceptă să se supună ordinelor primite. Ca urmare, numărul victimelor crește, pentru a-i elimina pe toți cei care nu doresc să participe la conspirația tăcerii, în care sunt implicate “persoane privilegiate nonguvernamentale din sistemul bancar, industrie și comerț, cu acces la informații clasificate inaccesibile unor demnitari obișnuiți”. O încrengătură de interese pe care nu oricine are dreptul să le afle. Departe de ochii contribuabililor care plătesc taxe și impozite, banii astfel colectați susțin deseori acte mârșave. Ca în multe alte scrieri ale sale, John Le Carré le demască fără cruțare. După el, meseria de spion n-are nimic glorios.
Recomandările noastre
