Scriitorul islandez Arnaldur Indridason, celebru în toată suflarea care iubește thriller-ul, are știința de a îmbina captivant elemente din saga poporului său cu caracteristici întâlnite în proza modernă.
El readuce povești întunecate din vechime în spațiul contemporan și încearcă să le descifreze misterul și, totodată, e atent și la enigmele din zilele noastre, căutând, deasemenea, să le descâlcească. Această pendulare măiastră între trecut și prezent asigură cărților sale originalitate, tensiune, captând interesul cititorilor de la primele pagini.
Un cadavru este descoperit întâmplător într-o lagună, în vecinătatea unei baze militare americane de lângă Reykjavik. Accident? Suicid? La autopsie se descoperă că e vorba de o crimă. Bărbatul aruncat în apă a căzut de la mare înălțime de pe o platformă dintr-un hangar, dar înainte ca trupul să i se zdrobească la contact cu solul a fost lovit în cap. După aceea a fost transportat în lagună, pentru a i se pierde urma. Criminaliștii Marion și Erlendur află identitatea victimei – un localnic, mecanic de aviație care asigura revizia la aparatele de zbor americane. Cercetările urmăresc mai multe piste, toate promițătoare la început – trafic de droguri, alcool, țigări. Însă niciuna dintre ele nu conduce la aflarea adevărului. Nici măcar bănuiala că mecanicul ucis ar fi fost la curent cu secrete compromițătoare ale trupelor americane încartiruite în Islanda. Moartea lui misterioasă are o explicație mult mai banală. În același timp, Erlendur este implicat și în investigarea dispariției unei fete în urmă cu 25 de ani.
De atunci n-au mai rămas mulți martori, s-au distrus probe. Și totuși, tenacele criminalist va face lumină în acest caz care stârnise multă vâlvă la vremea respectivă. Iar ce descoperă este năucitor. Indridason evocă bine documentat anii 1953-1979, o perioadă încordată a Războiului Rece. O țară mică se confruntă cu vitregiile de după marea conflagrație – penuria de alimente și îmbrăcăminte, lipsa de locuințe. Opinia publică mai este îngrijorată și de zvonul amplasării unor arme nucleare pe insulă. Prin urmare, avem de-a face cu două crime proiectate pe fundalul vast al Istoriei. Planurile multiple se urmăresc cu suflarea tăiată. Performanța lui Arnaldur Indridason de a ține în mână toate firele narațiunii sale complexe merită aplaudată.