SUSPANS cu GEORGE ARION: Testamentul lui Abraham are o construcție narativă complexă, stufoasă, neobișnuită, amintind de stilul insolit pe care l-a folosit Gaudí pentru catedrala „Sagrada Familia”. E o carte a cărților, inspirată de scrieri celebre, unele pierdute pentru totdeauna în incendii, în catastrofe naturale, sau distruse de cârmuitori care au urât bibliotecile. „Cărțile i-au deranjat întotdeauna pe dictatori și pe liderii religioși.”

 Numeroase personaje participă la o acțiune desfășurată pe planuri multiple. La început, apariția lor pare haotică, fără legătură între ele: cărturari, președinți de stat, generali, ucigași plătiți, agenți secreți, complotiști… Dar mișcarea lor dezordonată capătă, la un moment dat, coerență și relațiile dintre ele se clarifică. Cei mai mulți eroi caută să afle o taină a lui Abraham Lincoln. A dorit acesta abolirea sclaviei din inimă sau dintr-o conjunctură? „Se caută marele secret pe care l-a aflat președintele. Unul atât de puternic încât să îi răstoarne acestuia întreaga lume de până atunci cu susul în jos. Atât de teribil încât să îl facă să își pună întreaga ființă în slujba cauzei ăsteia: desființarea sclaviei și modernizarea Statelor Unite.”  

 Alții însă, bănuind existența unui adevăr a cărui revelare ar bulversa întreaga nație, vor ca misterul să nu fie spulberat.

 În această confruntare înverșunată cad multe victime. Se încearcă până și asasinarea lui Obama. „Testamentul lui Abraham”, romanul de mare success al lui Igor Bergler, e, în primul rând, un thriller.

 Și totuși… Pentru cine iubește cărțile, paginile cele mai tulburătoare sunt cele care amintesc de operele pierdute ale lui Homer, Aristotel, Eschil, Sofocle, Euripide, Sapho și ale multor altor scriitori. Cum ar fi arătat literatura lumii dacă ele ar fi ajuns până la noi?