Suntem în anul 1655. Șaptezecișiunu de cardinali adunați în Capela Sixtină trebuie să-l aleagă pe succesorul Papei Inocențiu al X-lea.
Mari șanse de izbândă are cardinalul Umberto Donatelli. Însă spre stupoarea tuturor acesta declară că nu merită să ocupe această funcție. “Autopsia Satanei”, romanul lui Luis de la Higuera, începe promițător. Cine nu e interesat în ziua de azi să afle ce se petrece la Vatican, în spatele ușilor închise?
Până când deasupra lui se înalță fumul alb care anunță alegerea unui nou Suveran Pontif au loc multe dezbateri, se încheie alianțe, se fac veritabile trocuri. În continuare, cartea lui Higuera – documentată, fără a deveni fastidioasă, agreabilă de la prima la ultima pagină – dezvăluie motivele pentru care Donatelli își retrage candidatura.
Într-o lungă confesiune pe care i-o face prietenului său, camerlingul Silvio Rampallo, el explică rațiunea refuzului său. Totul pornește de la o descoperire insolită care pune pe jar pe locuitorii satului francez Lansec. În timp ce sapă fundația pentru un nou lăcaș de cult, localnicii dau peste un schelet uriaș.
Oasele aparținând unei ființe necunoscute sunt analizate de Athanase Lavorel, eminent doctor în anatomie la Colegiul Regal din Monpellier, și de fostul său elev, devenit un reputat savant – Zénon de Mongaillac, doctor de la Colegiul Regal de medicină din Paris.
Între cei doi izbucnește o dispută aprinsă. Primul susține că osemintele aparțin unui gigant de pe vremuri. Celălalt emite supoziția că în groapa din Lansec și-a dat duhul o creatură cum nu s-a mai văzut: o șopârlă de mari dimensiuni, un balaur care, după Iov, “întruchipează rezistența Răului în fața puterii lui Dumnezeu.”
Biserica nu poate rămâne indiferentă și încearcă să risipească zvonurile privind manifestarea unor forțe satanice în sătucul francez. Iar cel care conduce ancheta este Umberto Donatelli. Pentru a nu pune în primejdie autoritatea Papală, pentru a nu o discredita, își calcă pe conștiință și acceptă concluziile unui raport fals. Însă minciuna îl răvășește, îi provoacă o criză, îl face inapt să păstorească peste milioane de credincioși: “Un Suveran Pontif trebuie să aibă sufletul netulburat. Trebuie să aibă ideile clare, judecata sigură.”
În “Autopsia Satanei” sunt urmărite și alte fire narrative palpitante. Se derulează o poveste de dragoste cu final fericit, se relatează desfășurarea unui proces de vrăjitorie, se înregistrează spaimele țăranilor din Lansec amenințați de un lup care ucide oameni și animale. Nu citiți această carte în metrou: s-ar putea ca, absorbit de lectură, să nu coborâți la stația care trebuie.