„Surprize, surprize”. Secretele din spatele succesului Andreei Marin

Andreea Marin, „Surprize, surprize”. Sursa: Youtube

"Surprize, surprize", emisiunea moderată de Andreea Marin timp de nouă ani, a atins cote impresionante de audiență. Dar ce s-a ascuns în spatele acestei reușite.

 „Surprize, surprize” a fost incontestabil lider de audiență, reușind să obțină cel mai mare succes din întreaga piață de televiziune.

Cu Andreea Marin în rolul de moderator, TVR a reușit să atingă apogeul, iar în spatele cifrelor impresionante au stat numeroși oameni și niște costuri de producție la fel de mari.

Costurile unei ediții din „Surprize, surprize” ajungeau și la 20.000 de euro

Conform informațiilor disponibile din acea perioadă, redacția televiziunii primea în jur de 5.000 de scrisori în fiecare săptămână. Fiecare scrisoare reprezenta o poveste unică care trebuia să fie examinată, selecționată și adusă în atenția publicului prin intermediul emisiunii.

Conducerea TVR a adoptat o abordare fără restricții cu privire la numărul de apeluri pe care redactorii le puteau efectua. Întrucât existau numeroase cazuri chiar și din afara țării, inclusiv de pe alte continente, costurile apelurilor telefonice s-au ridicat la niveluri impresionante, ajungând uneori chiar și la 20.000 de dolari.

Această sumă era de o amploare colosală, mai ales în contextul anilor 2000. În primele două sezoane ale emisiunii, cheltuielile pentru realizarea unei singure ediții se situa în intervalul de aproximativ 15.000 – 25.000 de dolari.

TVR se îngrijea de toate costurile legate de călătorii și cazare în București pentru participanții din afara Capitalei. În mod special, cheltuielile majore erau generate de reuniunile de familie, unde membrii sau cuplurile erau despărțite de distanțe considerabile.

Uneori, situațiile impuneau intervenția ambasadelor României din țările respective atunci când ambasadele străine refuzau să coopereze cu reprezentanții emisiunii.

Toată documentația unui caz era făcută de redactori

Echipa emisiunii avea responsabilitatea de a întocmi integral documentația pentru fiecare caz ce urma să fie prezentat. Fiecare poveste era meticulos adunată și înregistrată în dosare. Iar fiecare dintre acestea conținea cel puțin zece pagini pline de detalii și informații.

Pentru a face procesul mai eficient, redactorii emisiunii categorizau cazurile în funcție de trei tipuri distincte: COT (abrevierea pentru cazurile cotidiene, incluzând daruri și călătorii oferite spectatorilor), REN (referindu-se la celebrele reîntâlniri dintre membrii de familie de gradul I și II care nu se mai văzuseră de mulți ani sau cupluri îndrăgostite care trăiau la distanță) și FAN (situații în care pasionații înfocați ai unui artist erau invitați pe platoul de filmare pentru a se întâlni față în față cu idolul lor).