Aproape 27 de ani i-au luat comisarului Moldovan să vadă luminiţa de la capătul tunelului: când ne despart atâţia ani de la Revoluţie, o săritură din curtea comuniştilor ilegalişti în cea a disidenţilor politici e floare la ureche. Motiv pentru care în „Supravieţ uitorul“ - al şaselea şi ultimul film din seria lui Sergiu Nicolaescu, care are premiera astăzi - îl regăsim, în 1950, în închisoare la Făgăraş.
Regizorul intră în miezul acţiunii la câteva secunde după generic şi descoperim cum Moldovan, legat cu lanţuri, e „invitat“ la o ruletă rusească de şeful închisorii (Ion Dichiseanu), după ce un prim-plan ni-l arătase pe un alt deţinut zburându-şi creierii. Dar Moldovan sfidează sorţii de 11 ori şi iată-l liber, la câţiva ani după, coborând dintr-un tren. „1978. Undeva în Europa“, nu ni se spune unde, dar ştim din comunicatele de presă că e Praga. Oraş în care, de la taximetrist, la chelner şi cântăreţe de cabaret, toată lumea vorbeşte româneşte şi, mai mult, s-a împuşcat sau a băut un pahar, după caz, cu Moldovan, „în vremurile de altădată de la Bucureşti“.
O comedie involuntară
De aici, policier-ul lui Nicolaescu devine involuntar o comedie. Prezentul se intercalează cu amintirile din tinereţe, iar „varianta tânără“ a comisarului, jucată de cehul Petr Falc, are vocea lui Sergiu Nicolaescu la 78 de ani, dublată prost.
Pe lângă inadvertenţele din poveste, regizorul îşi chinuieşte actorii cu patetisme şi repune în circulaţie acelaşi arsenal de replici artificiale, rostite „cu poză“, ca la şcoală. Ileana Lazariuc, în rolul Zaradei, are de luptat cu replici de genul „Gelozia e o ciupercă otrăvită, care ucide sufletul în chinuri“, iar Vladimir Găitan (Goldberg) cu „Vorbeşti de un milion de dolari ca de o găleată cu dude“. În plus, doar prima parte din replica „de carieră“ pe care o anunţau producătorii, „Prea sus. Am îmbătrânit!“, e rostită şi în film. Unul dintre personajele negative, Haral (George Mihăiţă) anticipează încă de la începutul filmului ce-l aşteaptă pe spectator: „Avem un dialog total idiot aici“.