Întemeiate pe credinţa în viaţa veşnică, dar şi pe credinţa populară în existenţa spiritelor rele (diavoli) şi în posibilitatea de mijlocire înaintea lui Dumnezeu pentru sufletele celor adormiţi, potrivit crestinortodox.ro, tradiţiile de Rusalii ocupă un loc însemnat în credinţa românului care, în ziua de Rusalii, urmează învăţătura din străbuni şi stă cât mai departe de inluflenţa nocivă a Ielelor, personaje feminine - cu care confundate adesea Rusalcele - malefice care trăiesc în văzduh şi în pădure şi care, în pofida frumuseţii lor, se dovedesc a fi capricioase şi răzbunătoare. Iată ce trebuie să nu faci în ziua de Rusalii pentru a nu stârni mania personajelor feminine malefice despre care se spune că trăiesc în văzduh şi în pădure şi care, odată ce sunt zărite de muritori, în timp ce dansează în aer sau pe pamânt, noaptea, aşezate în cerc, pot provoca, potrivit crezului popular, îmbolnăvirea foarte gravă a celui care a călcat pe păîmântul bătătorit de hora Ielelor cu o boala numită, în limbaj popular, "luat de Rusalii".
În mitologia populară, "Rusaliile" sunt nişte spirite rele (iele, zâne), despre care se spune că sunt fiicele lui "Rusalim împărat", acesta din urmă fiiind o personificare a cetăţii Ierusalim. Potrivit crezului polpular, ele stau pe pământ vreme de o lună. Nu pot fi văzute de oameni, iar prin locurile pe unde trec, sunt răspândite boli şi necazuri. Ielele umblă, potrivit aceluiaşi crez din popor, îmbrăcate în alb, dansează în văzduh şi caută locuri neumblate. Locurile unde joacă rămân arse şi neroditoare. Pentru a fi feriţi de ele, oamenii pun în casă pelin şi usturoi. În aceste zile, frunze de pelin se pun în toate băuturile, cu excepţia apei.
Preluată de geto-daci din mitologia romană, Rusaliile reprezintă o străveche sărbătoare. Dacă la romani, Rosalia, „Sărbătoarea Trandafirilor”, era o zi închinată cultului morţilor, în care pentru sufletele celor dispăruţi se aduceau ofrande: alimente şi trandafiri pentru a le îmblânzi, ea a devenit, din perspectiva romană, tributară unor influenţe ale cultului solar şi ale miturilor autohtone, iar cele nouă zile de Rosalii au fost personificate sub forma unor făpturi daimonice tinere, frumoase, capricioase şi răzbunătoare, potrivit revistei Cultura.
Despre personajele feminine malefice care trăiesc în văzduh şi în pădure, rusalcele, se spune că sunt sufletele fetelor moarte de tinere. Similar Ielelor, cu care uneori sunt confundate, una dintre calităţile lor principale este dansul ameţitor, deosebit de frumos. Dansează în aer sau pe pamânt, noaptea, aşezate în cerc, dar dacă sunt zărite de un muritor sau dacă, din greşeala cineva calcă pe locul pe care au dansat, acesta se îmbolnăveşte foarte grav, maladia fiind cunosacută, în popor, sub denumirea de "luat de Rusalii".
Credinţa populară spune că, în cazul în care muritorul are ghinionul să asiste la dansul în grup al rusalcelor, care umblă în cete formate din spirite fără soţ (3-5-7-9), trebuie să stea nemişcat şi să le vorbească. Rusaliile sunt prăznuite în fiecare an la 50 de zile de la sărbătoarea Sfintelor Paşti. Sunt sărbătorite de creştini ortodoxi duminică şi luni, pe 27 şi 28 mai. Iată câteva superstiţiipopulare de care cei ce cred în puterea Ielelor ţin întotdeauna cont:
În zilele de Rusalii nu e bine să mergi la câmp, pentru că Ielele te pot prinde şi pedepsi;
De Rusalii nu se intră în vie, nu se merge în locuri pustii, pe langă păduri sau fântâni fiindcă te poţi întâlni cu spiritele rele;
Cine lucrează în ziua de Rusalii va fi pedepsit de puterea Ielelor, deoarece nu cinsteşte şi preţuieşte cum se cuvine ziua;
De la Rusalii timp de 9 săptămâni nu se vor mai culege ierburi de leac;
În ziua de Rusalii nu e bine să te cerţi cu alţii fiindcă vei fi “luat din Rusalii”, etc.
Rusaliile reprezintă consacrarea solemnă a Bisericii întemeiate de Iisus Hristos. Duhul Sfânt nu este dăruit numai Bisericii în ansamblu, ci şi fiecărui creştin în parte, cu darurile sale. Minunea Rusaliilor de la Ierusalim se continuă în Biserică, aducând rod în taina Sfântului Mir. De aceea, Rusaliile sunt şi o sărbătoare de mulţumire pentru harul Mirului, relateaza mediafax. Tradiţiile de Rusalii se întemeiază pe credinţa în viaţa veşnică, în existenţa spiritelor rele (diavoli) şi în posibilitatea de mijlocire înaintea lui Dumnezeu pentru sufletele celor adormiţi, scrie crestinortodox.ro.
Rusaliile - "Pogorârea Duhului Sfânt" - se prăznuiesc întotdeauna duminică, la cincizeci de zile după Învierea Domnului. În ajunul acestei duminici, sâmbătă dimineaţă, se face pomenirea morţilor. În popor, această sâmbătă este numită "Moşii de Vară", "Moşii de Rusalii" sau "Moşii cei Mari".
Grija pentru cei morţi
Sâmbătă, înainte de Rusalii, după slujba Parastasului, credincioşii împart milostenie pentru iertarea sufletelor celor adormiţi în Domnul. Acum se dau de pomană străchini noi cu mâncare. Aceste vase româneşti din lut (materia potrivită pentru vasele de pomenire) se mai numesc şi "moşoaice", de la numele colectiv de "moşi", dat tututor celor adormiţi.
În vasele pentru pomană se pune o băutură curată (apă de izvor, lapte sau vin curat). Se mai pun şi alte mâncăruri, precum fructe, plăcintă, caş, ouă, mămăligă sau ciorbă de pasăre. Nu pot lipsi pâinea (colacul) şi lumânările.
Mânerele coşniţelor şi vasele de pomană se împodobesc frumos, cu flori de trandafir şi fire de busuioc. Când se ajunge la casa celui căruia i se împarte, se aprinde lumânarea, care este înfiptă în colac. În acest moment are loc un schimb, fie el cât de mic. Astfel, cel care primeşte pomană, împarte la rândul său pentru cei adormiţi din neam.
Cei credincioşi nu mănâncă nimic în această zi, până nu termină de împărţit pomană pentru apropiaţii trecuţi în nefiinţă. Chiar şi cei mai puţin credincioşi spun că nu este bine să mănânci ceva în această zi, fără a da mai întâi ceva de pomană.
Credinţa populară spune că frunzele şi ramurile de tei feresc gospodăriile de fulgere, de grindină şi de duhurile cele rele. Această credinţă populară poate fi întemeiată pe sărbătoarea Pogorârii Duhului Sfânt, dacă se are în vedere sfinţirea frunzelor cu aghiazmă, ele devenind astfel purtătoare de har.
Îndată după slujbă, în Duminica Pogorârii Duhului Sfânt, preotul şi credincioşii merg pe câmp şi săvârşesc Sfestania, adică sfinţirea mică a apei. Cu aghiazma aceea se stropesc semănăturile câmpului, atât de preot, cât şi de fiecare credincios în parte.
Rusaliile pedepsesc oamenii care fac rele, pe cei care nu le respectă zilele de sărbătoare, care dorm sub pomi sau aduc noaptea apă de la fântană; îi ridică pe sus în vârtejuri, îi pocesc sau sluţesc. Diferite forme de reumatism şi maladii neuro-psihice se numesc „luat de Rusalii” sau „ologit de Rusalii”. De aceste boli se putea scăpa prin descântec de Rusalii, citind din cărţi la mânastire, intrând în Hora Căluşului, sau sărind peste bolovanul pe care Căluşarii îl pun pe pămant.
După ce părăsesc mormintele în Joia Mare şi petrec Paştele cu cei vii, Rusaliile refuză întoarcearea în lăcaşurile lor. Pentru a le determina să plece, li se împart pomeni abundente la Moşii de Vară. La marile lor praznice, (Sfredelul Rusaliilor, Rusalii, prima zi din postul lui Sf. Petru), când aceste spirite ale morţilor deveneau extrem de periculoase, oamenii purtatu usturoi sau pelin la brâu sau intrau în hora Căluşului în ziua de Rusalii.