Între idiotemele lumii noastre intră și superstițiile culinare de la început de an. Am auzit de atâtea ori că în noaptea de Anul Nou e bine să mănânci struguri ori că nu e bine să arunci mâncarea sau să mănânci iepure. După cum de Bobotează e absolut interzis să consumi alimente înainte de-a bea aghiazmă. Dacă faci ritualul după micul dejun, e zero, nu mai are niciun efect.
Toate astea îmi aduc aminte de multe alte reguli, întărite, canonizate, perpetuate de-a lungul timpului și încă păstrate, unele dintre ele, în cărțile de folclor, în romane, ori pur și simplu prin cuvintele unor oameni, ca un un fel de cod al valorilor culturale. Pe unele le-am re-povestit în rețetarul din Mâța Vinerii, nu demult, iar dintre acestea, aș pune pe primul loc tocănița din inimi de cioară, moștenită de la mama ilustrei Mâțe, care avea ca sarcină de căpătâi să momească bietele ciori, altădată fala pitagoreicilor, și să facă din inimioarele lor firave o tocană cu proprietăți magice.
De Bobotează e bine să cercetezi viitorul. Școala de folclor a menționat o mulțime de ritualuri care atestă credința nezdruncinată că la început de an, în special în noaptea de dinainte de a fi sacralizate apele, omul visează! Nu mai e nevoie să dezvoltăm aici legătura dintre vise și ape, căci au făcut-o destul de mulți înainte. În noaptea de Bobotează, când în ape încă plutesc spiridușii, unii oameni visează, uneori nu doar ceea ce i se va întâmpla în anul acela, ci în tot restul vieții. Bineînțeles, cele mai multe vise sunt despre dragoste, iar dintre vrăjile care aduc vise complexe multe au fost adunate de Sim. Fl Marian, pe a sfârșitul luminosului secol al 19-lea.
În ceea ce mă privește, aș recomanda o tocăniță din inimi de cioară, considerând-o cea mai indicată pentru a crește potențialul vizionar. De fapt, e o mâncare pentru visătorii de elită, acei oameni rari, pe care îi vedem întinerind periodic, căci aici trebuie spus, visele, mai ales cele care prezic viitorul, sunt regeneratoare și benefice pentru visători.
Bineînțeles, nu chiar orice cioară e bună! Aceste păsări pe care le-au venerat discipolii lui Pitagora, legate metafizic de Apollon și prin urmare de arte, trebuie pregătite cu grijă. În primul rând că cine nu a avut prevederea să țină niște boabe de grâu în țuică, e mai bine să-ți ia gândul de la visat. Grâul se alcoolizează cam într-o lună jumate, cât despre țuică - cea mai potrivită este cea din zarzără dulce, în care se țin tot felul de ierburi, printre care sulfină și o rămurică de cimbru, care ia orice oboseală din piept. Dacă cumva ai licoarea asta, poți să pleci la vânătoare de ciori. Timp de 40 de zile păsările alese pentru tocană sunt hrănite cu grăuncioarele îmbibate de țuică și de toată savoarea unei zile caniculare, în care zarzărele s-au prăbușit de pe crengi.
Din inimioara de cioară se face o tocană cu morcovi, ceapă, ardei și alte legume, fără ciuperci, fără chimicale și fără E-uri. Unii mai aruncă și câte o prună, pentru impresia artistică, ori câteva semințe de chimen.
Se mănâncă întotdeauna proaspătă, de preferat când apune soarele, ca sa-și facă efectul pe timpul nopții, când omul doarme cu gândul la viața lui viitoare.
Visele din noaptea de Bobotează se împlinesc, din care cauză este recomandat ca cei care se știu cu inima slabă, influențabil ori terorizați de predicții, este mai bine să ia un somnifer sau un pahar de lapte călduț și să uite orice-am scris mai înainte.