Transilvania prin ochi străini: frumuseţea şi unicitatea zonei trebuie păstrate

Richard Brown, Luciana Jaldin Tharby şi Wiktor Mech locuiesc în această vară la Biertan şi sunt implicaţi în toate activităţile comunităţii, pe o rază de câţiva kilometri, care include mai multe sate din comună, inclusiv Richiş şi Copşa Mare.

Fata dintr-un sat distrus de turism

Luciana are 23 de ani şi provine dintr-un sat de pescari din Spania, acum o populară destinaţie turistică ce oferă pachete all inclusive. Spune că a crescut văzând cum turismul practicat iresponsabil a distrus tradiţia şi zona. „Asta mi-a afectat opiniile despre turism şi modul cum ar trebui să se petreacă lucrurile”. De aceea, venită în România, are păreri ferme despre cum trebuie păstrate frumuseţea locurilor şi arătată străinilor.

„Conservarea tradiţiilor unui loc pentru a atrage capital turistic este cel mai important obiectiv în industria ospitalităţii şi turismului”, explică tânăra, precizând că ideea este să păstrezi unicitatea şi să arăţi asta turiştilor, care sunt dispuşi să dea bani pentru a se bucura de frumuseţea locului. Primul pas însă, crede ea, este educarea localnicilor, care să înveţe să fie mândri de tradiţii şi să nu le dea uitării.

Lecţia dură pe care a învăţat-o la ea acasă o face pe Luciana, o fată brunetă şi zâmbitoare, să devină foarte serioasă când discută despre astfel de lucruri. „Satul meu, în anii ’70 era un sat de pescari, care devenise o destinaţie populară pentru artişti. Din anii ’90 însă locul s-a schimbat total, s-au mutat mulţi englezi acolo şi au deschis baruri, au apărut cluburi şi hoteluri scumpe”.

În Anglia, oriunde mergi, vezi acelaşi tip de case

Deşi nu prea îi plac cuvintele ca prezervare şi conservare pentru că o duc cu gândul la ceva pus bine într-un borcan şi preferă termenul de apreciere activă, Luciana, a ales turismul pentru că simte că aşa poate opri distrugerea locurilor frumoase din lume. 

Regretă faptul că Anglia nu a reuşit să păstreze diferenţele culturale din anumite zone şi epoci. „E trist că în Anglia, oriunde mergi, vezi acelaşi tip de case”, pe când în România, diversitatea culturală şi arhitectonică este „minunată”. De când am ajuns aici, spune studenta, „am discutat de multe ori despre unicitatea acestei ţări şi despre tradiţiile şi cultura străvechi pe care le menţine în viaţă şi pe care le vezi pe stradă, în case, la oameni” .

Un alt lucru care a impresionat-o a fost ospitalitatea localnicilor. „Cred că oamenii sunt fericiţi să ia parte la acest schimb cultural. Sunt interesaţi de ceea ce am putea aduce noi din vest, ne pun întrebări”. Luciana vrea să facă un proiect despre dezvoltarea turismului în zonă, care să le ofere localnicilor oportunităţi, dar să pună pe primul loc unicitatea şi tradiţiile.

La 2 ani a încercat să gătească

Richard Brown este coleg cu Luciana, deşi mai tânăr cu doi ani. El studiază însă gastronomia şi cultura mâncării şi este interesat mai ales de tradiţiile culinare din zona Sibiului. 

A ştiut că vrea să lucreze în gastronomie de când avea 2 ani. „Mama era în grădina din faţa casei, tata era în cea din spate şi fiecare dintre ei credea că eu sunt cu celălalt. Eu eram în bucătărie, încercând să scot grătarul din cuptor şi să pun nişte cartofi la copt. Noroc că nu am putut să aprind cuptorul”. Aceasta este prima amintire din bucătărie a tânărului, care a crescut admirându-i pe bucătarii pezentatori de emisiuni culinare la televizor. „Eroul meu era un şef care făcea gătitul să pară drept cel mai interesant lucru din lume”.

De mic a fost inspirat de munca bucătarilor şi consideră că aceasta poate fi combinată cu dramaturgia, el însuşi fiind un viitor şef cu mişcare scenică. „Eu cred că atunci când păşeşti într-un restaurant şi ai oaspeţi trebuie să zâmbeşti, chiar dacă în sinea ta nu te simţi prea bine”.

A ajuns în România datorită parteneriatului pe care universitatea îl are cu Fundaţia Raţiu România din Turda, care organizează, la final de iulie, Transilvania Fest. Richard îşi propune să lucreze cu Slow Food Turda şi Cluj, să facă mâncarea tradiţională mai accesibilă străinilor şi să îi înveţe pe localnici cum să promoveze produsele lor. Are în plan să contribuie la realizarea unui ghid gastronomic despre Transilvania.

Hotel ecologic în zonă

Tânărul mai vrea să se implice şi în construirea unui hotel ecologic în zonă, fiind convins că experienţa în hoteluri ca Hilton şi Claridges va putea fi fructificată local. Consideră că serviciile trebuie să fie la standarde înalte, iar turiştii să se poată bucura de frumuseţea locului, fără să distrugă mediul.

Un atu al Transilvaniei, pe lângă tradiţii şi cultură, este mâncarea unică, crede Richard. „Iubesc faptul că roşia are gust de roşie. Mi se pare că în Anglia gustul pur al roşiei s-a pierdut şi aici roşia, ceapa şi celelalte legume au gust. Fiecare are grădina proprie şi creşte legume acolo. Faptul că legumele încă sunt crescute fără chimicale este genul de lucru care mă face să mă trezesc dimineaţa”. 

El apreciază şi cultura mâncării, ceea ce presupune ca oamenii să stea la masă, să comunice, iar mâncatul devine o experienţă în sine, nu doar o pură nevoie. Prin constrat, în Marea Britanie, prea mulţi oameni iau masa pe fugă, cu televizorul în faţă.

În fiecare vineri, evz.ro vă oferă o lecţie de ecologie.