În plin centrul Bucureștiului, în Sectorul 1, la intersecția străzilor Munteniei și Străbună, în curtea unui imobil impozant, ca majoritatea celor care se înșiruie privirii de la un capăt la altul al drumului, tronează un munte de gunoaie de vreo 7-8 metri înălțime. Este „opera” a doi bucureșteni care au fost sancționați până acum, în 12 rânduri, de către autoritățile de la Mediu, pentru nerespectarea normelor de igienizare și salubrizare, cu o amendă în cuantum total de 24.000 de lei. Gunoiul, însă, a rămas pe loc.

Un miros greu, pestilențial, te apucă de nas chiar în miez de iarnă, când totul e înghețat bocnă de jur împrejur, imediat ce ai ajuns cam pe la mijlocul străzii Străbună, acolo unde se intersectează cu Munteniei, în plin Sector 1 al Capitalei. O privire rapidă te dumirește imediat cam care e sursa mirosului cu pricina. O apariție gigantică și parcă ireală te face să te crucești. Un munte de gunoaie se înalță la mai bine de 7 metri de sol din curtea unui imobil.

Reporterii EvZ au fost la fața locului și au stat de vorbă cu vecinii.

 

Un bazin pentru copii, vecin cu muntele de deșeuri

E patronul unui complex de înot pentru copii, poziționat doar la o azvârlitură de băț de casa în curtea căreia tronează muntele de gunoi și spune că nu îl deranjează prea tare grămada enormă care se înalță aproape de streașina casei, aflată la mai puțin de șase metri distanță de proprietatea lui. „Între mine și imobilul respectiv se mai află o casă. Nu ajunge până la mine mirosul. Estetic, da, deranjează să vezi așa ceva pe o stradă unde fiecare clădire în parte e dichisită! Dar, nu știu ce se poate face. Am înțeles că au fost câțiva vecini care au sărit cu gura și au făcut reclamație la Primăria de sector. Dar, cam atât. Vin, la un moment dat, la luni distanță doi, trei polițiști locali, mai vezi pe câte cineva de la Mediu, cu chitanțierul sub braț care se proțăpește în poartă și începe să strige la proprietar să iasă. Pe urmă pleacă și gunoaiele rămân tot pe loc. Ba, pentru că nu le-a ridicat nimeni, cel puțin de când sunt eu aici, se înalță sub ochii noștri lună de lună”, a mărturisit bucureșteanul care nu a vrut să-și dezvăluie decât prenumele – Cristi.

Când vine vorba despre copiii care trec zilnic pragul complexului de înot pe care-l conduce și despre riscurile la care se expun intrând într-un imobil în vecinătatea căruia se află un adevărat focar de infecție, bărbatul ridică din umeri: „Sunt în siguranță. Vin cu părinții de mână și nu ies din incinta complexului. Noi nu avem în curte nici șobolani, nici gândaci sau mai știu eu ce gângănii, cum probabil că are cu duiumul vecinul care își depozitează gunoiul în bătătură”, mai spune el.

 

Amenzile trec, gunoaiele rămân

Cum era și firesc, EvZ s-a adresat reprezentanților Primăriei Sector 1. Știu despre existența muntelui de gunoi, polițiștii locali de la Mediu i-au amendat pe proprietarii imobilului. „Imobilul în cauză se află pe strada Munteniei nr.16 B, intersecție cu strada Străbună, unde locuiesc două persoane. De-a lungul timpului aceste persoane au fost sancționate contravențional conform Hotărârii Consiliului General al Municipiului București nr.120/2010, privind normele de igienizare și salubrizare ale Municipiului București, cu 12 procese verbale de constatare și sancționare a contravențiilor în valoare de 2.000 de lei fiecare. De asemenea, au fost făcute demersuri și la Direcția de Sănătate Publică a Municipiului București, pentru a lua măsuri potrivit competențelor sale, dar această instituție a remis lucrarea tot la Poliția Locală Sector 1”, a sunat răspunsul sec al autorităților. În adresa oficială, Primăria Sector 1 mai menționează că „pe raza Sectorului 1 au mai fost situații similare, dar, în urma sancțiunilor aplicate, proprietarii s-au conformat legislației în vigoare”.

 

Hârciogii umani și fobia lor bizară

Presupusa afecțiune de care ar suferi oamenii care strâng gunoaie în locuințe sau curți se numește disposofobie. Este o tulburarea caracterizată prin acumularea compulsivă de obiecte și are un loc aparte în galeria fobiilor umane, specialiştii considerănd că își are originea în teama obsesivă, pe cât de iraţionala, pe atât de intensă, de a arunca orice, de a renunţa la ceva, oricât de inutil. De aici, numele de disposofobie. Bizară şi tulburătoare, foarte împovăratoare emoţional, atât pentru cei în cauză - „hârciogii umani” care adună în neştire - cât şi pentru cei apropiaţi lor. Este investigată de psihologi de câteva decenii, dar a rămas o patologie neînţeleasă pe deplin.