Știți cine a întocmit Dreptul Civil? O poveste adevărată cu o împărăteasă. HOROSCOPUL LUI DOM’ PROFESOR

Radu Stefanescu
23 iunie 2020, 02:20

Așa că la banchet, Teodora este lângă, hai să-i spunem numai Iustinian, numele de împărat. Banchetul merge frumos, corect. Iustinian măsoară din ochi ”cadoul” de lângă el. Niciodată nu a văzut o femeie mai frumoasă și cu o atitudine mai mândră și corectă. Iustinian era un tocilar. Nu prea îl interesau femeile, nici bărbații, nici distracțiile sau cursele, era mai tot timpul cufundat în tomuri vechi de legi și istorie. Era un bărbat relativ scund, cu o față rotundă, bine proporționat, cu părul castaniu cârlionțat, un bărbat bine. Tăcerea a fost ruptă de Teodora care l-a întrebat: ”Vă plictisiți, Sire? Aveți figura lui Hector, care aștepta, în zadar, atacul aheilor!” Lui Iustinian îi cade falca și se îneacă cu îmbucătura. ”Dar, de unde știi tu, fată frumoasă, aceste lucruri?” Teodora îi recită din Iliada. Întrebările lui Iustinan și răspunsurile Teodorei se încrucișează ca două săbii de oțel. Nimeni nu mai mănâncă, nimeni nu mai bea, toți mesenii ascultă uimiți duelul verbal al celor doi. Când Teodora se dovedește mai erudită, corectându-l pe Iustinian la o problemă de istorie a republicii, toți cei de față aplaudă. Iustinian o întreabă pe Teodora ce-și dorește mai mult pe lumea aceasta. Toată lumea se aștepta la un răspuns feminin, gen copii frumoși și sănătoși, bijuterii, o casă frumoasă, un soț bun etc. Teodora ridică mândră capul și răspune: ”Renovatio Imperii!” Refacerea Imperiului. Iustinian este uimit și încântat, niciodată nu a întâlnit o astfel de femeie. Se scoală de pe canapea, așa era moda pe atunci, vine lângă Teodora și O APUCĂ DE MÂNĂ. A făcut gestul automat, involuntar, așa i-a dictat încântarea momentului. Toată lumea scoate un sunet de uimire, dar și de aprobare. Era un vechi gest, de când lumea, prin care bărbatul care apuca de mână o femeie devenea protectorul ei. Iustinian realizază gestul, dar o apucă și mai strâns de mână pe Teodora și o invită să viziteze palatul. Toți aplaudă și strigătele și uralele s-au auzit în tot palatul. Petrec bine, și-a spus împărăteasa Epifania.

Nu la fel de mulțumită a fost a doua zi când spionii ei i-au raportat că cei doi s-au plimbat toată noaptea prin palat și prin grădini și că au adormit unul în brațele celuilalt, zâmbind, în mijlocul tomurilor de istorie și de legislatură. Nu, nu făcuseră amor, discutaseră tot timpul. Așa că împărăteasa cheama gardă și plecă spre apartamentele lui Iustinian ca s-o alunge pe curtezană din palatul ei. Teodora fusese chemată ca să-și facă treaba de curtezană, nu să rămână la palat. Dar, iată, pe coridoare, pe cei doi, râzînd și ținîndu-se de mână. Într-o fracțiune de secundă Teodora înțelege situația. Se aruncă la picioarele împărătesei, sărutându-i condurul și spunând o veche formulă: ”Sunt orfană. Preastrălucită împărăteasă, fii mama mea!” Epifania, care le văzuse pe toate, era și la o vârstă înaintată, numai la asta nu se aștepta. Și ea fusese în tinerețe o sclavă sexuală și își amintea foarte bine cuvintele și gesturile. Așa că o ridică pe Teodora ca s-o privească în ochi. Teodora îi suportă cu brio privirea, mai mult, îi șoptește la ureche: ”Vezi-ți de treburile tale, nu ești în primejdie, sunt foarte tânără, pot să aștept!”

Epifania este lovită ca de trăsnet. Dar, de ce nu! Frumoasa, inteligenta, erudita, dar și perversa și vicleana femeie din fața ei putea să fie o motivare și un sprijin excelent pentru tocilarul, mălai mare de nepotul ei, moștenitorul tronului. Se uită și la Iustinian. Niciodată nu-l văzuse atât de fericit, de motivat, de viu. ”Am auzit un zgomot, puteau să fie hoții. Așa că vă las garda mea” - spune Epifania și se retrage!

Se retrage și din viață, câteva luni mai târziu, probabil mulțumită că avea să lase imperiul pe mâini dibace. Împăratul Iustin este încântat de Teodora. Dă o lege, trecută prin Senat, prin care este permisă căsătoria între stări sociale diferite. Să ne amintim că Teodorei, curtezana, nu i s-a permis să se căsătorească cu un consul, așa era legea atunci. Viața însă a fost bună cu Teodora, acum i se permitea să devină împărăteasă!