Istoricul Stelian Tănase a publicat pe blogul său un material despre cel care a fost Gen. Iulian Vlad, un subiect extrem de discutat şi de controversat în aceste zile. „Moartea lui Iulian Vlad nu avea acum să nu atragă atenția. A fost ultimul șef al temutului Departament al Securității Statului. Temut, de-adevăratelea”, a punctat acesta în articolul, menţionând şi conjunctura în care l-a întâlnit pe generalul Vlad.
„Moartea lui Iulian Vlad nu avea acum să nu atragă atenția. A fost ultimul șef al temutului Departament al Securității Statului. Temut, de-adevăratelea. Cum am avut de a face cu el, (filat, interceptat, hărțuit ani de zile, amenințat etc.) cam știu ce insemna atunci „temut”.
Era o frica generalizată patronata chiar de generalul Iulian Vlad.
Instituția pe care a condus-o nu era una filatropică (așa cum se straduiesc unii să o înfățișeze azi) ci principalul instrument al represiunii ceaușiste. Fostii disidenți Doina Cornea, Gabriel Andreescu,Radu Filipescu știu mai bine decît oricine.
Cind l-am intîlnit in urmă cu vreo zece ani mi-am reamintit senzația de teamă din anii 80. Credeam că o uitasem definitiv. Incă inspira neliniște și cred că o făcea cu bună știință. Iși confecționase un facies misterios, cu ochelari fumurii, vorbea aproape șoptit, măsurat, cu lungi pauze. Spre deosebire de imaginile tv de la revolutie purta o mustață englezească. Generalul voia să dea impresia că știe mult mai multe decît spune. Era omul dosarelor, nu al vieții.
(...)
Nu ne-am mai intilnit de atunci. Il întrebasem si eu citeva chestiuni care mă interesau. De exemplu despre fantomele Securității plantate in Occident. Nu a vrut să-mi spună nimic. Nici la alte întrebări nu mi-a răspuns. A ținut insă să-mi amintească la un moment dat ” Am fost inamici ! ” ” Si azi ce suntem, dle general ? ” i-am replicat. A tăcut. Alesese tăcerea după 1990. Fusese destituit in decembrie 1989, arestat, condamnat la 25 de ani de puscarie pentru genocid etc. Făcuse numai patru și fusese grațiat de Ion Iliescu.
Cred că aici a survenit un pact. Libertatea în schimbul tăcerii.
A fost eliberat cu condiția să nu devină un personaj public. Și-a ținut cuvintul pină aproape de sfirșit cind a inceput să iasă din anonimat. Avea un public alcătuit din nostalgici – foști agenti, informatori ai Securitatii, ofițeri de informatii, spioni. Printre ei era privit ca o autoritate. Cei care l-au eliberat au dorit să nu vorbească. În aparițiile sale îmi imaginez ca iși alegea subiectele cu grijă ca să nu deranjeze. Nu a vorbit. În Germania Markus Wolf, șeful spionajului est-german, fusese de asemenea condamnat, dar după ce a ieșit din închisoare a publicat mai multe cărți de memorii și romane, a acordat interviuri și a tulburat apele.
Cred că la București s-a dorit evitarea acestei situații.
Iulian Vlad avea in minte f multe dosare din anii 70-80 despre noii lideri politici si economici ai României. Toata lumea a așteptat să îi citească memoriile. Sunt episoade pe care le cunostea și care se cereau lămurite. De pildă despre zilele din decembrie 1989, cum a căzut regimul lui Ceaușescu, cum a ajuns Ion Iliescu liderul FSN și a reușit să puterea, de ce a cerut Silviu Brucan arestarea lui Iulian Vlad. A dus cu el secretele in mormint? Și-a scris sau nu memoriile ? L-am întrebat in singura noastră întrevedere dacă le scrie. Nu a vrut să răspundă, a lăsat lucrurile in aer, așa cum îi era felul. Întrebarea rămîne și e mai actuală ca oricind în ce îl privește – a lăsat Iulian Vlad memorii? Dacă da, cine ar trebui să se teamă?”, a scris istoricul pe stelian-tanase.ro.