Cartea „Portretul neretușat al lui Nicolae Ceaușescu”, lansată de Editura Evenimentul Zilei și Capital, oferă perspective asupra dictatorului printr-o serie de interviuri cu persoane apropiate regimului. Istoricul, jurnalistul și autorul Toma Roman Jr. reconstruiește o imagine mai puțin cunoscută a lui Ceaușescu, folosindu-se de mărturiile unor foști oficiali ai regimului comunist, precum și de cele ale rudelor și cunoscuților acestuia.
Printre ei se numără și Generalul-maior Ștefan Kostyal.
Nicolae Ceaușescu nu îl suporta pe Ștefan Kostyal
După ce a fost arestat și trimis în lagărul sovietic de la Vorkuța, Kostyal s-a întors în România și a fost implicat în activități subversive împotriva lui Nicolae Ceaușescu, cu care avusese conflicte încă din perioada închisorii.
Kostyal a devenit un critic acerb al lui Ceaușescu, deplângând cultul personalității și autoritarismul acestuia. A organizat o mișcare de răsturnare a regimului, colaborând cu Ion Iliescu și Virgil Măgureanu, dar planul său a eșuat din cauza trădărilor și a neîncrederii în grupul politic.
Kostyal își amintește de ce nu îl suporta Ceaușescu.
„Era gelos că eu am fost cel mai tânăr deţinut politic comunist. El lansase o istorie falsă, cum că el ar fi fost. Eu provin din Timișoara, dintr-o familie de muncitori maghiari cu tradiţie comunistă. Eram săraci, stăteam cu toţii într-o singură cameră şi de aia și mama, și tata au fost atraşi de comunism. În 1936 a fost o grevă mare în industria textilă din Banat. Au fost arestaţi şaizeci şi ceva de muncitori, printre care mama mea, o verişoară, sora mamei. Eu am fost condamnat la un fel de şcoală de corecţie la Gherla, la un loc cu prostituate şi hoţi. Conducerea închisorii ăsteia pentru minori a zis că eu o să le bag în cap hoţilor şi curvelor idei comuniste, că o să-i stric. De asta m-au dus în alte închisori, împreună cu maturii.”, și-a amintit generalul-maior.
Partidul comunist avea o politică prin care deţinuţii comunişti erau mutaţi dintr-o închisoare în alta pentru a depune mărturie în diverse procese. Astfel, Kostyal a ajuns la Brașov, unde, din cauza unei epidemii de tifos exantematic, a stat mai mult timp în carantină într-o închisoare aglomerată. Acolo l-a întâlnit pe Ceaușescu.
Cum s-au cunoscut cei doi
„ Eram într-o cameră mare mulţi deţinuţi, aproape toţi de drept comun. La un moment dat a bătut cineva în vizetă.
Era o voce bâlbâită, care a întrebat dacă sunt comunişti printre cei în tranzit. Era Ceauşescu. El se afla acolo împreună cu alţi şapte comunişti, liderul lor era Luka Laszlo, Vasile Luca. M-au luat cu ei, fiindcă noi trăiam în colectiv. Se împărţeau pachetele, Ceauşescu mi-a dat nişte brânză telemea, ceva slănină. El părea un tip descurcăreţ, făcea rost de tot felul de chestii. Totuşi, nu mă plăcea, fiindcă îşi pierduse locul de cel mai tânăr deţinut comunist. Mă trata rece, era uşor iritat când ieşeam la plimbare prin curte. După ce am plecat de la Braşov l-am reîntâlnit după mulţi ani, când am ajuns adjunctul lui la Direcția Superioară Politică a Armatei. Eu eram colonel, el general”.
La scurt timp după ce Nicolae Ceaușescu a ajuns secretar de stat, generalul-maior Kostyal a pus la cale un complot împotriva sa.
Kostyal a complotat împotriva dictatorului comunist
„Atunci când a ajuns secretar general al partidului mi-am dat seama că o să fie de rău.
În 1970 mi-am depus carnetul de partid şi am protestat împotriva cultului personalităţii. Atunci m-au dat afară din armată şi din general-maior am ajuns simplu soldat, printr-o măsură ilegală, luată împotriva oricărui regulament militar. Mi-au dat domiciliu obligatoriu pe patru ani la Curtea de Argeş, unde m-au pus să lucrez ca funcţionar la o fabrică de cherestea.
Am încercat să iau legătura cu mai mulţi militari care puteau să facă ceva. Ion Ioniţă fusese subordonatul meu şi ajunsese ministru al Apărării. După ce Ceauşescu l-a trecut în rezervă a luat şi el o atitudine mai hotărâtă. Militaru avea şi el ceva influenţă în armată. Încet-încet am început să ne întâlnim, să facem planuri. Mergeam acasă la Ioniţă.”, a mai spus el.
Generalul a mai povestit că, datorită faptului că soţia sa era cetăţean sovietic, avea acces la Ambasadă şi a luat legătura cu ruşii, informându-i despre intenţia de a-l înlătura pe Ceauşescu.
Generalul și-a propus să-l răstoarne pe Ceauşescu când acesta era plecat din ţară, cooperând cu alţi ofiţeri, inclusiv generalul Hortopan şi marinarii Anton Bejan şi Radu Nicolae.
„Fiindcă soţia mea era cetăţean sovietic, eu aveam acces la Ambasadă. Am luat legătura şi cu ruşii şi le-am spus că intenţionam să-l dăm jos pe Ceauşescu. Ştiam că el e foarte fricos, că intră în panică. Ştiam că sistemul fără el e paralizat. Când a fost cutremurul din 1977, el era plecat. Vreme de mai multe ore nu s-a luat nici o măsură, fiindcă ăştia de aici nu au ştiut cum să-i spună că a fost dezastrul.
Am început să plănuim să-l răsturnăm când e plecat din ţară, undeva într-o călătorie mai lungă. Făcusem un plan ca, având oameni puţini dar hotărâţi, să-l dăm jos. Mai cooptasem şi alţi ofiţeri activi, pe generalul Hortopan, comandantul diviziei mecanizate din Bucureşti, care trebuia să aibă un rol esenţial. Aveam şi nişte marinari cu noi, căpitanii de rangul întâi Anton Bejan şi Radu Nicolae, un contraamiral.”, a mai spus el.
Ion Iliescu s-a retras primul, Virgil Măgureanu i-a trădat
Planul a eșuat însă datorită unei trădări. Nu este clar cine i-a turnat pe Ștefan Kostyal și pe restul militarilor, dar generalul-maior îl bănuiește pe Virgil Măgureanu.
Sursa foto: Arhiva EVZ
„Omul care pendula între grupul civil şi cel militar era Virgil Măgureanu, pe atunci profesor la „Ştefan Gheorghiu”. Insista să se întâlnească însă cu mine să afle detaliile complotului. Voia să-l ajut să meargă şi el la sovietici, să-i fac intrarea. Stabilisem de două ori să-l duc la Ambasadă, dar nu a venit. Cred că el ne-a turnat. Eu sunt aproape convins că el lucra şi cu Securitatea şi că el a avut un rol major în dejucarea mişcării noastre şi în arestarea mea.
Grupul lui Ion Iliescu era foarte ezitant. Mi se părea că trag de timp. Noi voiam acţiune, iar ei tot ezitau. Ne tot întâlneam prin parcuri şi vorbeam steril. Contam pe Iliescu drept portdrapel pentru grupul nostru, iar el se tot dădea la fund. Când a plecat Ceauşescu în Canada, eu aşteptam semnalul de la Ioniţă să trec la acţiune. În ultimul moment, unitatea lui Hortopan, care trebuia să aibă rolul principal, a fost trimisă la munci agricole. Am tot aşteptat şi nu a venit nici un semnal. Au dat înapoi cu toţii.
Eu îi anunţasem pe sovietici că la data de, ora de, îl dăm jos pe Ceauşescu. Le-am spus că e o mişcare favorabilă lor şi Pactului de la Varşovia. Practic ne-am făcut de râs. M-am perpelit după aia toată noaptea de furie. Parcă intraseră-n pământ toţi vitejii. Cred că Iliescu a fost cel care a dat tonul, s-a retras”, a mai spus el.
Dacă doriți să aflați cum s-a terminat tentativa de lovitură de stat organizată de Ștefan Kostyal, puteți comanda cartea „Portretul neretușat al lui Nicolae Ceaușescu” pe edituradecarte.ro.