Recent, statul român, prin intermediul Ministerului Agriculturii, a implementat un program prin care sunt încurajați legumicultorii: oferă 3.000 de euro pentru cel puțin 1.000 de metri pătrați cultivați fiecărui producător.
Toate bune și frumoase! În aparență. „Halal ajutor!”, clamează inginerul horticol Tudor Popa. Cum așa? „Statul dă acești bani, dar îți cer să scoți roșiile pe piața încă din luna mai. Le scoți din mai, nu-i vorbă, dar doar stropind floarea, ca să nu avorteze din cauza frigului. Pentru că știm cu toții că sunt multe ferestre cu vreme rece, în România, în lunile martie și aprilie. Și, vă întreb, cu ce credeți că trebuie să stropești pentru a nu avorta floarea?”.
Cum tăiem elanul străinilor
Tudor Lupu mă privește necruțător, de parcă aș fi Petre Daea în carne și oase: „Cu chimicale, fâs, fâs! Așa îi scoți, poate, de pe piață pe străini, care chimizau oricum. Sau le mai temperezi elanul. Dar vinzi și tu, producător român, tot tomate chimizate! De ce să nu respectăm durata de creștere a plantei, durata ei naturală? Că poate mai sunt și cultivatori care vor să scoată tomate sănătoase și cumpărători dornici să le cumpere. Păi, nouă, ăstora care vrem roșii naturale, cu gust și miros, dar și nechimizate, nu ne dai niciun ajutor? Pe noi cum ne spijini?”
Despre sistemul de certificare ecologică
Inginerul horticol Tudor Lupu nu vrea să adere la sistemul de certificare ecologică aflat în funcțiune la noi. Și are și elemente cu care-și argumentează alegerea: „Toate firmele mari de certificare - austriece, germane, franceze, italiene sau românești, pentru că avem și noi câteva - nu acceptă produse modificate genetic și produse de sinteză (modificate în laborator), dar acceptă, în schimb, hibrizi olandezi. Așadar, produse fără gust, aromă și miros”.
Ecologic, dar fără gust și aromă
Îl urmăresc atent, să nu-mi scape revelația certificării ecologice. Și nu-mi scapă! „E adevărat că poți vinde acești hibrizi certificați ecologic în supermarketuri, chiar și în marile piețe. Dar ce folos dacă vinzi tot roșii fără gust? Domnule, eu vreau să intre omul la mine în curte, în grădină, să-și culeagă singur tomata. S-o miroasă, să vadă că e naturală. Îi dau și-o sapă dacă vrea, să se joace un pic. Nu mă feresc de nimeni și de nimic”