Cea mai recentă inițiativă legislativă a lui Liviu Dragnea și Șerban Nicolae, de modificare a legii privind Statutul Băncii Naționale a României, s-a transformat rapid întrun scandal. Așa cum e normal în România au apărut imediat și scenariile, teoriile conspirației și declarațiile în contradictoriu.

Până la a avea destule date despre adevăratele intenții ale inițiatorului sau ale oficialilor BNR, ne rezumăm la informațiile care circulă pe piață. Dacă nu sunt de acord cu modificarea legislativă, BNR va chema în ajutor Uniunea Europeană, mai exact, Banca Centrală Europeană.

Problema pleacă de la felul în care este concepută inițiativa legislativă: proiectul este intitulat „Lege pentru modificarea și completarea Legii nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Naționale a României.”

Mergând la legea invocată, găsim, la articolul 3, alineatul 2 următoarea mențiune: „Orice proiect de act normativ al autorităților publice centrale, care privește domeniile în care Banca Națională a României are atribuții, va fi adoptat după ce în prealabil s-a solicitat avizul Băncii Naționale a româniei. Avizul va fi transmis în termen de cel mult 30 de zile de la solicitare.”

Adică unul dintre pașii care trebuie urmați este de a cere avizul BNR pe acest proiect, pentru că, la primul articol se vorbește despre atribuții ale băncii centrale, în privința modului de constituire a rezervelor și a felului în care fluctuațiile acestora se raportează Parlamentului și Guvernului.

Dacă până aici lucrurile par clare, între BNR și legiuitor s-ar putea ajunge la un conflict pe o temă spinoasă.

În mai multe rânduri, oficialii BNR au susținut că pentru orice modificare adusă Legii 312/2004 trebuie cerut avizul de la încă un for: Consiliul General al Guvernatorilor Băncilor Centrale al Băncii Centrale Europene. Este vorba de un organism format din 28 de guvernatori (din țări membre UE, din spațiul euro, dar și non-euro) care se reunește la date fixe, dar poate fi convocat pentru situații speciale.

Surse din Bancă susțin că au fost cel puțin două astfel de cazuri în care s-a cerut avizul Consiliului General, ambele consumate în perioada 2005-2008. Pare bizar că s-a cerut acest aviz înainte de aderarea la UE, 2007, dar explicația este că BNR a avut o lege și un statut european încă din 2004, acestea fiind cerințe obligatorii pentru aderare.

Cele două cazuri sunt o încercare de a schimba prin lege constituirea bugetului BNR și a modului cum se cheltuie banii în interiorul băncii, iar al doilea este un proiect de trece a rezervei naționale din administrarea BNR sub cea a Parlamentului României.

Oficialii BNR care ne-au rememorat aceste cazuri au spus că în ambele situații guvernatorii au votat în unanimitate împotriva schimbărilor propuse în Parlament.

Probabil că la fel s-ar întâmpla și acum, dacă ar fi convocat Consiliul, dar cine sesizează acest organism european? În mod normal, sesizarea ar trebui făcută de Biroul Permanent al Senatului, atunci când se discută graficul adoptării acestui proiect.

Inițiatorii susțin, însă, că proiectul lor nu schimbă atribuțiile BNR sau organizarea sa, așa că acest aviz nu ar fi necesar. Problema va fi supusă la vot în Birou.

Chiar dacă se va decide prin vot sesizarea Consiliului, va apărea o problemă: termenul de adoptare tacită (45 de zile) va curge indiferent dacă vine sau nu la timp avizul BCE.

 

Rezerva de aur, motiv de dispută

Parte din rezerva națională de aur administrată de BNR este depozitată în Anglia, la Banca Centrală. Decizia s-a luat în anul 2002. Din cele 103,7 tone de aur deținute de România, la Banca Angliei se află un procent de 59%. Alte 6 procente sunt în Elveția, la Zurich, restul fiind depozitate în România. În 2016, când s-a ridicat prima oară problema repatrierii aurului din Marea Britanie, pe fondul temerilor ridicate de referendumul pe tema Brexit, BNR a comunicat că materialul prețios este depozitat în baza înțelegerii dintre două bănci centrale și nu printr-un acord între țări membre ale UE.