Ajuns la putere, Stalin și-a lichidat aproape toți adversarii. Totuși, unii au reușit să supraviețuiască. Dar un mister care va rămâne multă vreme neelucidat este cel al eliminării lui V.I. Lenin. Acest episod este amintit de Lev Troțki în „Viața mea”.

Lenin i-a cerut lui Stalin să îl ajute în procurarea cianurei de potasiu, cea mai puternică otravă a momentului, întrucât dorea să își pună capăt zilelor, de teamă că va fi desfigurat de boala gravă de care suferea. Troțki spune că Lenin dorea ca Stalin să fie izolat, deoarece controla totul și că în cele din urmă și-ar fi pus în aplicare așa-zisa promisiune.

Troțki știa că Stalin poate oricând să încerce un atentat. Stalin utilizase două forme pentru a scăpa de opoziție în cadrul Politburo: atentatul, în cazul tovarășilor pe care nu-i putea compromite în procese publice și epurări urmate de procese aranjate. După eliminarea lui Buharin, Zinoviev și Kamenev, Stalin îl exilase pe Troțki, inițial în Alma-Ata, Kazahstan, apoi în vestul Europei, pentru ca apoi acesta să ajungă în Mexic, unde a început o relație cu pictorița Frida Kahlo.

Cum și-a lichidat Stalin adversarii

În condiții misterioase, la un an după moartea lui Lenin,  a murit și revoluționarul sovietic Mihail Frunze (1885-1925), erou al revoluției bolșevice, marginalizat de Stalin. Frunze a murit în timpul unei operații de ulcer, pe care el a amânat-o până în ultima clipă, temându-se că va fi ucis.

La 1 decembrie 1934, Stalin scăpa de unul dintre tovarășii de nădejde, Serghei Mironovici Kirov. Kirov activase în timpul războiului civil din 1917-1922, în Azerbaidjan, nu departe de Georgia natală a lui Stalin. I.V.Stalin a văzut că Serghei Mironovici Kirov îl eclipsa.

Într-o zi, cu mulți ani înainte, Stalin a primit de la Kirov o blană de urs polar, pe care Kirov afirma că îl împușcase direct între ochi, de la mică distanță. Beria a insistat că Serghei Kirov era periculos. Stalin a spus că era periculos dacă a fost în stare să împuște un urs polar, privindu-l în ochi. Un om care privea o bestie venind spre el, putea să elimine un om, gândea Stalin, indiferent cât de puternic era acel om.

Deci, Stalin se temea că Serghei Kirov îl putea lichida pe el.   De aceea, s-a ferit să îl elimine printr-un proces, ca pe ceilalți și a decis să îl trimită la Lenigrad. Acolo, Leonid Nikolaev, ajutat din umbră de nume grele ca Zaporojeț și Beria, a pătruns în clădirea Smolnîi din Leningrad și l-a împușcat pe Serghei Kirov. Leonid Nikolaev a fost oprit la intrare, i s-a găsit arma, a fost reținut de garda clădirii, dar apoi, surprinzător, a fost eliberat, i s-a dat și arma, deși simplul fapt că o deținea ilegal îl putea trimite trei ani în Gulag.

S-a spus că Stalin a făcut de gardă la catafalcul lui Kirov și, fiind singur cu el, se pare că s-a apropiat de catafalc și l-a sărutat pe frunte pe defunctul Kirov, fapt relatat, la mulți ani după moartea lui Stalin, de cineva din anturajul dictatorului. Practic, gestul a fost apropiat de cel făcut de Iuda, cu Iisus, în grădina Ghetsimani, când garda romană L-a arestat după Cina cea de Taină.

Execuțiile și jocurile NKVD

În 1936, Stalin scăpa de un adversar puternic, mareșalul Tuhacevski. Acesta a fost excutat pentru trădare, printr-un joc al NKVD, instrumentat de Genrich Iagoda, omul său de încredere, pe care mai târziu, l-a eliminat, alături de Ejov, la zenit ivindu-se steaua unui alt executant loial al ordinelor criminale, Lavrenti Beria.

Tuhacevski ajunsese în posesia unor informații confidențiale despre faptul că Stalin fusese informator al Okhranei în anii premergători revoluției din 1917. Acestea fuseseră descoperite accidental, în momentul în care se dorea realizarea unei expoziții documentare dedicate aniversării a două decenii de la revoluția din 1917. Un funcționar, găsind numele lui Stalin în documente le-a prezentat superiorilor săi, aceștia realizând că de fapt, în acestea, Stalin nu era urmărit ci, el însuși dădea informații agenților țariști despre revoluționari bolșevici.

Tuahcevski a făcut parte din cercul restrâns al celor ce știau aceste detalii. Stalin știa că nu îl va putea acuza ca pe ceilalți, așa că s-a luat decizia fabricării dosarului de spion german. Sovieticii au trimis documente trucate la Abwehr, pe care alți spioni sovietici să le intercepteze. Tuhacevski a fost executat pentru trădare în 1936.

Înccercarea de asasinare a lui Franco

Stalin a încercat și asasinarea liderului spaniol Francisco Franco Bahamonde. Generalul Franco reușise să câștige războiul civil și era aliat al lui Hitler. Stalin l-a folosit pe celebrul spion britanic aflat în solda Moscovei,  Kim Philby (1912-1988), care făcuse parte din celebrul grup ”cei cinci de la Cambridge”, tineri foarte bine dotați intelectual, studenți ai prestigioasei universități, care își prezentaseră concepțiile antifasciste. Serviciile secrete sovietice îi recrutaseră practic fără ca ei să știe, prin faptul că au fost de acord să inițieze acțiuni antifasciste ordonate de personaje din elita britanică asupra cărora nu ar fi planat bănuiala că ar fi spioni sovietici.

Spionul Kim Philby a fost corespondent de război în Spania, începând din martie 1937 (a fost recrutat de britanici după ce el deja lucra pentru sovierici). A reușit chiar să stea de două ori aproape de generalul Franco și chiar să îi ia un interviu. Planul bine întocmit de NKVD era ca britanicul Kim Philby să plaseze o bombă atunci când avea să meargă la Franco. Planul părea să funcționeze, numai că bomba a explodat înainte ca Philby să ajungă la Franco.

Grav rănit, Philby a avut noroc să scape cu viață, fiind decorat de Franco, acesta nebănuind ce urmărea de fapt Philby. Stalin, concentrat asupra lui Hitler, văzând că rolul lui Franco este moderat, a abandonat planul asasinării generalului.

Practic, Philby a avut noroc a doua oară, pentru că a primit alte misiuni, altfel cariera sa de mare spion din anii celui de Al Doilea Război Mondial și din prima parte a Războiului Rece ( Philby a fost demascat treptat  de britanici prea târziu, începând din 1961 (după defectarea unui general KGB în Vest) după ce se retrăsese din serviciile britanice, la Beirut unde fusese trimis în calitate de corespondent din 1956, Philby fugind cu un vapor în noaptea de 23 ianuarie 1963,  la Odessa și fiind găzduit în URSS, până la moartea sa în 1988) s-ar fi oprit când abia începuse.

Asasinarea lui Troțki

În 21 august 1940, în Mexic.  Ramon Mercader îl asasina pe Lev Davidovici Troțki din ordinul direct al lui Stalin, în Mexic. Să fi dorit Stalin eliminarea celui care știa despre implicarea sa în dispariția lui Lenin, mai mult decât dorea suprimarea unicului opozant din anii de început ai Rusiei Sovietice, care îi scăpase printre degete?

Așadar, trei oamnei importanți, Kirov, Tuhacevski, Troțki au fost eliminați de Stalin. Rămâne suspiciunea implicării sale în moartea lui Lenin ca și încercarea eșuată de a scăpa de Francisco Franco.

Ciudat este faptul că Stalin nu agrea încercările de eliminare în plin conflict ale lui Hitler de către spionajul sovietic, deși tentative au existat, care însă eșuaseră.

Practic, Stalin știa că dacă Hitler murea înainte ca sovieticii să intre în Berlin, planul de a acapara cel puțin jumătate din Europa eșua. După cum, sunt multe afirmații potrivit cărora, cât a trăit, până în 1953, Stalin ar fi menținut ideea că Hitler nu murise în acel buncăr din Berlin. Altfel, nu se explică graba cu care cadavrele presupuse că le-ar fi aparțiunut lui Hitler și Evei Braun au fost arse prin turnare de benzină și incendiere, într-o groapă făcută de un obuz în momentul unei explozii.