De nouă veacuri, Biserica Ortodoxă îi sărbătoreşte la 30 ianuarie pe Sfinţii Trei Ierarhi, adică pe Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Grigorie Teologul şi pe Sfântul Ioan Gură de Aur.
Pe parcursul lunii ianuarie îi avem sărbătoriţi separat, la 1 ianuarie pe Sfântul Vasile cel Mare, la 25 ianuarie pe Sfântul Grigorie Teologul şi la 27 ianuarie pe Sfântul Ioan Gură de Aur.
Spre sfârșitul secolului al XI-lea, la Constantinopol se iscase o mare dispută legată de acești trei ierarhi, oamenii întrebându-se care este mai mare dintre ei.
La câțiva ani de la declanșarea discuțiilor, cei trei sfinți au început să se arate unul câte unul Sfântului Ioan Mauropous, episcopul Evhaitelor. În cele din urmă, în 1084, într-o vedenie i-au apărut episcopului cei trei împreună și i-au spus:
„După cum vezi, noi la Dumnezeu una suntem și nici o vrajbă nu este între noi. Fiecare din noi, la timpul său, îndemnați de Duhul Sfânt, am scris învățături pentru mântuirea oamenilor.”
În urma acestei viziuni, Sfântul Ioan a ales ziua de 30 ianuarie pentru prăznuirea comună a celor Trei Ierarhi, stingându-se astfel disputele din Constantinopol.
Biserica spune despre Sfinţii Trei Ierarhi că: Sfântul Vasile cel Mare este mâna care lucrează, Sfântul Grigorie Teologul este mintea care gândeşte, iar Sfântul Ioan Gură de Aur este gura care vorbeşte.
Prin aceste trei caracterizări vedem că Biserica nu îi separă, ci îi vede împreună ca trei lucrări exemplare pentru viaţa Bisericii.
Sfântul Vasile cel Mare este modelul de lucrare cu timp şi fără timp în toate domeniile vieţii bisericeşti a omului care şi-a închinat scurta sa viaţă slujirii Domnului nostru Iisus Hristos.
Sfântul Grigorie Teologul este modelul contemplării adevărurilor descoperite de Dumnezeu în Sfânta Scriptură şi al cugetării ortodoxe în viaţa Bisericii.
Sfântul Ioan Gură de Aur este de Dumnezeu cuvântătorul, care pe bună dreptate este considerat geniul predicatorial şi modelul de urmat în vorbirea despre Dumnezeu în viaţa Bisericii.
Sunt trei faruri călăuzitoare în drumul nostru către Împărăţia lui Dumnezeu prin opera lor, prin viaţa lor închinată lui Hristos şi mai ales prin modul exemplar de a vorbi cu Dumnezeu (prin rugăciune) şi despre Dumnezeu (prin opera teologică).