STUDII. La comanda lui Ceauşescu, specialiştii români au pus la punct, voluntar sau involuntar, bazele unor tehnologii revoluţionare, prin care acesta controla populaţia.
Pe lângă construcţiile megalomanice şi cultul personalităţii, Ceauşescu visa să revoluţioneze armata şi ştiinţa românească, pentru a se şti în siguranţă. Astfel, el a ordonat construirea unor arme şi dezvoltarea unor tehnologii şi mijloace de luptă neconvenţionale, cum ar fi tehnicile de manipulare psihică la distanţă şi tunul orgonic.
De asemenea, regimul comunist a dispus supravegherea electronică a indivizilor şi a grupurilor de indivizi care prezentau potenţial nociv la adresa conducerii statului. Tot înainte de ’89, specialiştii au încercat să obţină energie din Marea Neagră, tot prin tehnici neconvenţionale.
Telefonul-spion de la Electromagnetica
Ani de-a rândul, Ceauşescu a vrut să supravegheze cât mai mult din populaţia României. Astfel, la Uzinele Electromagnetica din Bucureşti a fost inventat un telefon-spion, cu ajutorul căruia se putea asculta tot ce se discuta într-o încăpere, chiar dacă receptorul era pus în furcă. „Prin 1985-1986, era o campanie de schimbare a aparatelor de telefon din casele românilor.
Veneau cei de la compania de telefonie cu argumente de genul «telefonul acesta este mai performant şi mai miniaturizat etc.», aparatul fiind, de fapt, unul de ascultare, produs al cercetării neconvenţionale româneşti“, povesteşte general de brigadă dr. Emil Străinu, cercetător militar, specializat în radare şi arme geofizice şi climatologice.
România, apărată prin tehnici neconvenţionale
Înainte de 1989, toate persoanele cu capacităţi psihice şi hipnotice dezvoltate erau monitorizate de către instituţii militare specializate. Acestea, împreună cu Miliţia şi reţelele de informatori, îi racolau pe indivizii în cauză, unii dintre ei fiind chiar folosiţi la acţiuni de spionaj şi contraspionaj. „Deveneau atât militari de carieră, cât şi civili încadraţi pe funcţii militare, fiind grupaţi în două unităţi, una de supraveghere internă şi alta de protecţie împotriva atacurilor parapsihologice externe“, explică Emil Străinu. Cu privire la acest subiect, reprezentanţii Ministerului Apărării (MAp) au subliniat că „instituţia nu dispune de laboratoare specializate pentru cercetări în domeniul psihotronicii, nefiind înregistrate rezultate notabile în domeniu“.
Tunul orgonic, luptă fără pierderi
Tot înainte de Revoluţie s-au mai efectuat studii şi cu privire la energia liberă, precum cea orgonică. Aceasta materializează puterea gândului sub forma unor câmpuri energetice, care pot fi captate, direcţionate, amplificate şi folosite în diverse scopuri. Unele institute şi centre de cercetări psihologice au încercat să dezvolte pentru industria militară latura aplicativă a utilizării energiei orgonice, în acea perioadă punându-se bazele realizării aşa-numitului „tun orgonic“. „Tunul ar fi putut scoate din luptă adversarul, fără a se trage niciun cartuş„, spune generalul Emil Străinu. În principal, această energie este focalizată şi concentrată cu ajutorul unor cristale mari şi deosebit de bine prelucrate.
Energie din Marea Neagră
Experţii militari ai vremii l-au mai informat pe fostul dictator că în apele Mării Negre există zeci de miliarde de metri cubi de hidrogen sulfurat. Dacă ar fi fost extras, zilnic putea fi oferit combustibilul necesar unei termocentrale de 4.000 de megawaţi. De asemenea, s-ar fi putut obţine cantităţi imense de sulf coloidal şi apă grea (necesară proiectului de dezvoltare a primei arme nucleare româneşti). Luând în calcul toate acestea, fostul lider comunist a decis să construiască o termocentrală lângă Năvodari.
Ca să-l descurajeze pe Ceauşescu, ruşii au contrazis analizele chimiştilor români şi au pretins că apa de mare nu conţine destul hidrogen sulfurat, iar termocentrala ar fi nerentabilă.
Verificările ulterioare, realizate de cercetătorul francez Jacques-Yves Cousteau şi de profesorul Robert Ballard, de la Institutul de Explorări Oceanice al Universităţii din Delaware, au confirmat prezenţa din abundenţă a hidrogenului sulfurat în apele de adâncime din Marea Neagră.
STUDII
Arme cu energie dirijată
Agenţia de Cercetare pentru Tehnică şi Tehnologii Militare (ACTTM) din cadrul MAp studiază, în prezent, potenţialul armelor cu energie dirijată. Acestea se bazează pe energia cinetică sau chimică a unui proiectil şi pot lovi ţinta cu particule subatomice sau unde electromagnetice. În această categorie intră şi tehnologia laserelor de înaltă energie (HEL), care formează fascicule puternice ce lovesc ţintele precis şi de la distanţe mari, fără pierderi colaterale.
De asemenea, se studiază tehnologia impulsurilor electromagnetice nucleare şi nenucleare (microunde de mare putere - High Power Microwaves - HPMurile), arme care opresc duşmanul în vehicule fără a-l răni, arme care pot scoate din funcţiune sau distruge sisteme de comunicaţii, reţele de calculatoare şi dispozitive electronice, care pot întrerupe alimentarea cu energie electrică, lăsând intactă întreaga infrastructură. Armele acestea pot lovi cu viteza luminii, fără a lăsa cel mai mic indiciu referitor la locul de unde au fost lansate.
INSISTENT
Brevet pentru aurul din adâncurile mării
Şi fizicianul Silviu Dragomirescu a înaintat forurilor competente o cerere de brevet pentru o instalaţie de extragere a hidrogenului sulfurat şi a apei grele din Marea Neagră, încă din 1981. Acesta a trimis din nou, în anul 1999, întreaga documentaţie oficialităţilor române.
Însă reprezentanţii Institutului Naţional de Geologie şi Geoecologie Marină i-au spus că „este oportună iniţierea unor cercetări complexe geologice în acest caz“. Studiile au fost reluate abia în anul 2004, de o echipă de la Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Tehnologii Criogenice şi Izotopice din Râmnicu-Vâlcea.
Directorul ştiinţific al acestei instituţii, Vasile Stanciu, a propus, în 2005, o nouă soluţie, de ardere „in situ“, adică în adâncuri, a hidrogenului sulfurat cu ajutorul unei pile de combustie cu ardere galvanică.
Aceste pile desfac molecula formată din doi atomi de hidrogen şi unul de sulf şi transformă hidrogenul în energie electrică.
ALTE DESCOPERIRI
În caz de pericol, şobolanii pot comunica între ei
Inginerul Vasilie Nikolic, şeful Laboratorului de Tehnologii Neconvenţionale din cadrul fostului Institut de Cercetări Alimentare (ICA), a descoperit întâmplător că şobolanii îşi comunică la un nivel inteligent soluţiile de evitare a unor pericole, descoperirea putând avea implicaţii majore în cercetări atât civile, cât şi militare.
În primă instanţă, Nikolic trebuia să găsească o soluţie de combatere nontoxică a rozătoarelor din fabricile de pâine. A format un lot martor de cinci şobolani, din cei zece pe care îi avea, şi i-a băgat într-o cuşcă electrificată. A generat curent electric şi a început să le înregistreze sunetele „de groază“, pentru a le amplifica şi reda ulterior în incinta fabricii.
De frică, unul dintre şobolani a găsit soluţia de a se urca pe un fir de alimentare, acolo fiind în siguranţă. Peste noapte, animalul a comunicat la un nivel încă necunoscut tuturor celorlaţi şobolani soluţia de a nu fi electrocutat. Toate rozătoarele testate a doua zi s-au urcat pe firele de alimentare, chiar înainte ca inginerul să conecteze cuşca la sursa de energie electrică.