Pornită din pixul unui asemenea personaj, care ani de zile a condus spionajul românesc, suspiciunea transformată în acuzație devine o aparentă bombă cu ceas. Cum este posibil? Cum este posibil ca un om care a jurat pe Constituția a doua state, statul român și statul maghiar, a căror istorie s-a concretizat prin conflicte repetate și care se mai pot afla și în viitor în conflict, să aibă acces, prin control parlamentar, la informații strict secrete ale spionajului românesc. Cum va proceda domnul Turos, dacă va fi pus, atunci când va fi pus – și oricând poate fi pus – să aleagă între interesul maghiar și interesul românesc? Cui îi va fi loial și pe cine va trăda? Întrebarea este legitimă, atâta vreme cât Turos a jurat pe două Constituții  ale unor state care se pot afla fie în competiție, fie chiar în conflict.

Desigur, la prima vedere, ne aflăm în fața unei situații cu totul și cu totul excepționale. Iar dilema de mai sus este cât se poate de legitimă. Mai ales ținând cont de faptul, informație întărită și de Bogdan Tiberiu Iacob într-o analiză recentă în Inpolitics, că Turos este practic singurul parlamentar din România cu o biografie secretă. Deși a deținut două mandate, el nu are la dosar nici un Curriculum vitae. Biografia sa este ascunsă chiar și pe Wikipedia. Și ascunsă a fost tot timpul. Chiar și atunci când același Turos a lucrat ca director executiv al companiei statului român Radiocom. Atenție, o companie care permite salariaților ei accesul la informații strict secrete.

Ce o fi făcut serviciul care aprobă sau nu accesul unor persoane la informații clasificate? Practic, un alt serviciu secret, despre care am scris anterior în sensul că se poate transforma oricând vor mușchii lui într-o inchiziție, ce poate bara sau da undă verde accesului unor persoane la anumite funcții. Și că deseori, din acest motiv, s-a comportat ca o poliție politică.

Ei bine, ne aflăm sau nu în prezența unui enorm scandal? La prima vedere, răspunsul este afirmativ. Avem pe masă toate ingredientele. Acuzații din partea unui fost șef al spionajului românesc, situația de fapt a prezenței lui Turos în Comisia parlamentară specială de control SIE, absența biografiei acestuia, dubla cetățenie și funcția extrem de sensibilă pe care a deținut-o în trecut. Dar, transformându-mă în avocatul diavolului, aș putea – și o voi face de îndată – să răstorn logica evidențelor expuse mai sus. În primul rând, am mari semne de întrebare nu atât în ceea e privește inteligența lui Silviu Predoiu, cât mai ales asupra moralității acestuia. Sub regimul Traian Băsescu, mult timp, aproape până spre finalul mandatelor, acesta a fost un partener loial al lui Florian Coldea. Și s-a implicat la rândul său – e adevărat, ceva mai discret – în fel de fel de operațiuni de poliție politică, în urma cărora, sub aspectul încălcării libertăților și drepturilor fundamentale ale omului, România a fost confruntată cu cel mai negru deceniu din istoria ei recentă. Plecat de la SIE, Silviu Predoiu și-a lăsat un urmaș, el însuși suspectat pe bună dreptate de un pact al diavolului cu statul maghiar, în persoana lui Mihai Răzvan Ungureanu. Și apoi același Silviu Predoiu a devenit consilier politic al lui Victor Ponta, fost acoperit SIE, pe care l-a manevrat atât de bine, încât acesta a detonat în final partidul ALDE al lui Călin Popescu Tăriceanu, detonându-și la pachet și propriul partid. Câtă încredere mai poate avea cineva nu în expertiza, ci în buna credință a domnului Silviu Predoiu?

În al doilea rând, dacă Turos a jurat credință pe ambele Constituții, ale României și Ungariei, și în ciuda faptului că, născut fiind în România, a devenit și cetățean al Ungariei, ce ne-ar îndreptăți să afirmăm că, la o adică, acesta ar fi mai degrabă loial Budapestei decât Bucureștiului? Dar dacă Turos, așa cum s-a mai întâmplat atât de des în istorie, s-ar fi lăsat racolat de serviciul secret maghiar, dar în același timp funcționează ca spion dublu, acționând în mod corect de fiecare dată în favoarea părții române? Oare nu ar fi posibil? Și atenție. Dacă Turos ar fi un spion pur sânge maghiar și atâta tot, așa cum sugera zilele trecute Silviu Predoiu, atunci cum se face că același Silviu Predoiu, aflat la cârma SIE și prieten la cataramă cu Coldea, șeful operativ SRI, nu a fost capabil să-l documenteze și să-l dea în fapt pe actualul senator Turos? Ba mai mult decât atât. Cei doi i-au permis acestuia să ocupe o funcție extrem de importantă, cu acces practic nelimitat la secretele unor instituții ale statului român, atâta timp cât a fost director executiv la Radiocom. Mai mult chiar, a primit acces neîngrădit la informații clasificate. Și faptul că și-a ascuns atât de bine biografia, ajutat fiind să o facă, și într-o măsură mai mare decât oricare alt parlamentar, nu demonstrează oare că senatorul UDMR s-a aflat și se află sub protecția serviciilor secrete de la București?

Și să pun acum și bomboana pe colivă. La ce informații clasificate cu adevărat importante are acces un parlamentar, fie el membru al Comisiei de control SRI, fie el membru al Comisiei de control SIE? La niciuna. Acești parlamentari primesc doar informațiile lipsite de prea mare importanță pe care cele două servicii sunt dispuse ca, în anumite condiții, să le pună la dispoziția puterii legislative. Mai degrabă am putea afirma – și avem tot temeiul să o facem – că cele două servicii secrete ale României sunt cele care-i controlează pe parlamentarii respectivelor comisii și că niciodată nu se întâmplă ca acest raport să fie răsturnat.

Ce diferență ar putea exista între Turos Lorand de la SIE și Ioan Cristian Chirteș, pădurarul devenit zilele trecute președintele Comisiei parlamentare de control a Serviciului Român de Informații?