După o serie de articole și reportaje apărute în media românească despre produsele cu dublu standard, când în Europa de est sunt prezente pe piața de desfacere nenumărate produse de o calitate net inferioară acelorași produse prezente pe piața din Vest, Asociația de Standardizare intenționează să reia în toamnă discuțiile despre standardele de calitate din mediul agro-alimentar.

După o serie de articole și reportaje apărute în media românească despre produsele cu dublu standard, când în Europa de est sunt prezente pe piața de desfacere nenumărate produse de o calitate net inferioară acelorași produse prezente pe piața din Vest, Asociația de Standardizare intenționează să reia în toamnă discuțiile despre standardele de calitate din mediul agro-alimentar.

 

Iuliana Chilea, directorul general al Asociaţiei de Standardizare din România (ASRO) a declarat pentru Agerpres că este important să se conștientizeze nevoia pentru standardele de calitate și un proiect sectorial pentru revizuirea acestor standarde, și că asociaţiile din domeniul protecţiei consumatorilor trebuie să facă presiune asupra patronatelor din domeniu.

 

Directoarea ASRO este îngrijorată pentru starea de sănătate a populației, întrucât standardele mai joase de calitate nu afectează populația imediat, ci pe termen lung.

 

Iuliana Chilea susţine că în momentul de faţă există 33.440 de standarde române în vigoare. Dintre acestea, 90% sunt standarde europene. Din vechile STAS-uri în vigoare mai sunt 7-8%. Numai că standardele europene şi standardele internaţionale nu sunt pentru produse, ci pentru metode, procese sau tehnologii. Patronatele din domeniul alimentar doresc să lucreze fiecare după propriul standard, nefiind doritoare de o schimbare. "Sunt foarte multe zone neacoperite cu standarde. Sunt multe standarde vechi, acele STAS-uri, precum standardul pentru parizer sau standardul pentru pateu, sau standardele pentru caşcaval. Acestea sunt în colecţia naţională de standarde, însă ele nu au fost revizuite. De ce? Am încercat noi un demers către Ministerul Agriculturii, dar şi către patronatele din domeniul agroalimentar, ele însă nu au avut o reacție pozitivă, dorind să lucreze fiecare după propriul standard de firmă", a menţionat Iuliana Chilea.

 

De asemenea, se impun cerinţe minime de calitate pentru produsele alimentare aplicabile la nivel naţional, cel puţin pentru cele de bază. Standardul pentru parizer, presupune, de exemplu, menţionarea conţinutului minim de carne şi a celui maxim de slănină.

 

"Unele firme găsesc aceste criterii oneroase. Nu doresc să fie limitate la un procent minim de carne sau maxim de grăsime ori înlocuitori. Mai adaugă un potenţial de aromă, mai pun un praf şi formează produsul. Nivelul minim de calitate îi jenează, îi încurcă", a declarat Iuliana Chilea.

În cazul magiunului de prune introducerea unui standard a fost posibilă pentru că un producător a dorit aceasta.

 

Iuliana Chilea a spus că zona industrială este bine acoperită cu standarde, iar mai puţin acoperită este aceea a serviciilor prestate populaţiei. Cu toate acestea, există standarde în domeniul turismului, al serviciilor imobiliare, al serviciilor de traducere, serviciilor pentru persoane cu dizabilităţi etc. Pe an sunt adoptate în medie în jur de 1.500 de standarde noi sau revizuite. În prima parte a anului au fost adoptate 980 de standarde, dintre care doar 151 în versiune română.