În ultimii ani am avut ocazia să merg de mai multe ori în Republica Moldova și să observ, printre altele, și percepția populației de acolo despre România și integrarea europeană.
Dacă în 2008-2009 nu puteam spune că exista o deschidere și o dorință clare pro-europene, în ultimii ani această opțiune e tot mai vizibil prezentă. Asta nu înseamnă că cele două grupări, rusofonă și autohtonist- independentă, nu mai sunt consistente. Ci doar că și în Republica Moldova a avut loc un procent lent dar sigur de maturizare politică, sigur la altă scară și, aș zice, pe o problematică mai profundă decât cea prin care a trecut electoratul român de dincoace de Prut. Pentru prima dată după căderea comunismului sovietic pare să se închege ceva coerent și dătător de speranță și pentru conaționalii noștri din Basarabia. Integrarea Republicii Moldova în Uniunea Europeană poate reprezenta un pas important spre o eventuală reîntregire națională. Dar desigur că variabilele sunt multe și complicate: dorința reală de unire a populației de acolo; atitudinea și politicile României față de Republica Moldova; problema transnistreană - deocamdată o piatră de moară în procesul de aderare; evoluția situației internaționale.
Instituțiile responsabile trebuie să pregătească atent terenul pentru ca în viitorul apropiat sau mai îndepărtat și beneficiind și de o conjunctură „astrală”, România și Republica Moldova să se regăsească acasă, într-o formulă viabilă.
Recomandările noastre
