Paradoxul lui Soros. De ce sunt traseiștii politici din Franța mai buni decât cei din România? Iată cine și-a făcut lista pentru europene din oportuniști!

Ovidiu Drug ă
22 mai 2019, 16:27

Vă mai amintiți ce agitație electorală era acum câțiva ani în jurul traseiștilor politici, oameni fără coloană vertebrală capabili să pupe astăzi unde au scuipat ieri? Tema pare să nu mai fie deloc la modă în România, de când Soros a tăiat finanțarea directă pentru ONG-urile românești. E și firesc, apărătorii europenismului și ai progresismului politic și-au căutat alte locuri călduțe și alte teme de campanie, mai apropiate de interesele noilor sponsori. De altfel, în România, și să vrei, n-ai pentru cine să votezi. Toate partidele fac parte din rețeaua politică europeană manevrată de filantropul american, așa că de ce ar mai prăpădi bietul nonagenar banii pe gâște.

Cu totul alta este însă situația în Franța, unde partidul lui Macron, La République En Marche, este implicat într-o luptă pe viață și pe moarte cu Rassemblement national, partidul condus de Marine Le Pen. Miza confruntării? Primul loc în cursa pentru Parlamentul European.

Surprinzător, însă, deși George Soros pompează bani serioși în media și ONG-urile franțuzești, tema traseiștilor nu a fost pusă în discuție. Motivul îl știe George Soros, eu pot doar să speculez cu ajutorul ziarului „Le Figaro”, care a făcut, doar cu titlu informativ, fără să lanseze vreo acuzație, recensământuil „transfugilor”, cum sunt numiți traseiștii în Franța. Surpriza mare e că progresista, europeana și liberala, într-un cuvânt -salvatoarea La République En Marche are pe lista electorală pentru alegerile europene cei mai mulți transfugi. Mai mult de o treime dintre candidații eligibili (mai precis 34,8% dintre ei) au trecut și prin alte familii politice în ultimii cinci ani. (Procentul de traseiști de pe listele celelorlalte partide este undeva în jurul a 17,9 la sută.) În ce privește trecutul politic al candidaților lui Macron, regăsim foști membri ai Les Republicains, dar și socialiști și ecologiști, într-un ghiveci politic care arată că dragostea de ciolan, pardon, de Europa, nu ține seama de nimic. De pildă, numărul 2 de pe lista En Marche, Pascal Canfin a fost ministru al Dezvoltării în Guvernul Ayrault, ca reprezentant al Europe Ecologie les Verts, ceea ce nu-l împiedică acum să stea alături de Gilles Boyer, fostul director de campanie al premierului republican Alain Juppe. Nici socialiștii nu lipsesc, mai ales că bătrânul partid al lui Mitterand (îl știți dumneavoastră – președintele francez căruia îi strigau studenții din București: "Francois Mitterrand est l’ami de l’assassin!”) trage să moară și nu e sigur că va mai trece pragul electoral. Acestea fiind zise, concluzia nu poate fi decât una singură-traseiștii din Franța sunt mult mai buni decât cei din România. Doar iubesc Europa... Sau, poate, privincipiile lui Soros se schimbă după cum bate vântul interesului...