Solii străini erau primiți la Curților Domnești din Țările Române după un protocol bine pus la punct, în funcție de importanța misiunii și a statului reprezentat.

Uneori se trimitea înaintea solului, la graniță, o delegație care-l primea cu onoruri și îl însoțea apoi pe tot parcursul drumului. După sosire, solul se prezenta dregătorului în a cărui atribuții intra primirea solilor.

În Țările Române se ocupa de acest lucru logofătul al treilea, care era și secretarul Domnitorului.

I se fixa solului o audiență fie privată, când chestiunea era secretă și privea exclusiv numai pe Domnitor, sau o audiență publică, atunci când era vorba de chestiuni care priveau politica generală a țării sau când venea o misiune să prezinte felicitări cu ocazia unui anumit eveniment ca: urcare pe tron, nuntă domnească etc.

Pe la 1630, Leon Tomșa primește cu mare pompă în București pe ambasadorul suedez Paul Strassburgh, care mergea la Constantinopol.

Citește și Fiecare cu crucea lui. Domnitorul Țării Românești căruia i se spunea Negustorul de Scoici pierde meciul cu Cantacuzinii

Iată cum descrie ambasadorul acea primire: „Ajungând în fața acestui mare și foarte întins oraș (e vorba de București), ne-au întâmpinat vreo sută de boieri înarmați, cari veneau spre noi în fuga mare, ca și cum ar fi voit să ne atace, și descălecând ne-au salutat în numele lui Leon Vodă, apoi ne-au însoțit până la gazda noastră.

În aceeași seară principele a trimis pe prefectul palatului și ne-a invitat pentru a doua zi la masă.

La ora fixă veniră boierii și trăsurile domnești și plecarăm îndată la palat.

Eram însoțiți de vreo 200 de ostași din garda domnească, înarmați și îmbrăcați mai bine decât cei din Transilvania.

CONTINUAREA ARTICOLULUI IN PAGINA URMATOARE