Un sfert dintre românii fără un loc de muncă se apropie de pensie. Dar, ca să le meargă în continuare vechimea, înfruntă reticenţa angajatorilor.
Ai peste 50 de ani şi eşti în căutarea unui nou loc de muncă? Nimic nu pare să fie mai complicat pe piaţa autohtonă a muncii. România este ţara din Uniunea Europeană în care rata de ocupare a persoanelor din grupa de vârstă 55-64 de ani a scăzut cel mai mult din 2001 până anul trecut. Astfel, în prezent, 25% dintre şomerii români sunt persoane a căror vârstă depăşeşte 45 de ani, potrivit cifrelor Eurostat (organismul Comisiei Europene care se ocupă cu statistica).
Acestea sunt probleme recunoscute de Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse, „morile de vânt“ cu care se luptă Agenţia Naţională de Ocupare a Forţei de Muncă (ANOFM) şi realitatea crudă - unul dintre cazurile tipice de discriminare de care se lovesc, zilnic, peste 33.000 de români care-şi caută de lucru. Reprofilarea nu garantează un nou job
Au muncit ani buni în câte-o întreprindere de stat care s-a închis sau într-o fabrică din care au plecat cu Ordonanţa 22 de disponibilizare. Unii au încercat reprofilarea, au făcut cursuri, au învăţat să vorbească limbi străine şi să utilizeze computerul. Sunt la fel de competenţi, chiar mai experimentaţi decât orice începător, dar au un dezavantaj: prea puţini ani până la pensie.
Exact de asta se feresc angajatorii, deşi statul îi încurajează cu subvenţii pentru fiecare dintre proaspăt angajaţii cu vârste mai mari de 45 de ani. Mulţi preferă să plătească însă un salariu mai mic unui tânăr pe care să-l „crească“, pentru ca apoi să-şi asigure un angajat pe o perioadă lungă de timp. „Şi apoi, la vârsta asta vin şi problemele de sănătate. Eu sunt de formare mecanic auto, da’ cum, de 20 de ani, am făcut alte lucruri, mi-ar fi greu acum să mă întorc la meseria de bază“, spune Dinu Oprea (56 de ani), care, din februarie, e în şomaj. A lucrat în Capitală, la supermarketul Nic, ca director tehnic. Acum ar munci orice, numai să-şi găsească. „Câţi ani ai?“, prima întrebare la angajare „Prima întrebare pe care ţi-o pun când te duci undeva să te angajezi e «Câţi ani ai?». Şi, la vârsta noastră, cine te mai ia? Pot să fac şi zece cursuri de pregătire profesională, că tot nu mă primesc pe nicăieri. Am acceptat să fiu şi paznic, deşi pregătirea mea e de tehnician. Dar asta e... Nu mă gândeam că o să ajung vreodată în situaţia asta. Am lucrat 35 de ani la IOR (Întreprinderea Optică Română - n.r.)...“, se arată învins de probleme şi bucureşteanul Paul Popa (54 de ani). Şomer este şi Valeriu Dumitru, fostul director comercial al Magazinului Bucureşti. A avut ultimul serviciu într-o firmă care se ocupa de papetărie, panouri publicitare şi autocolante pentru firme. „Sunt economist de profesie, am făcut afaceri de import cu tapet. Dar uite că, la un moment dat, când credeam că merge mai bine, s-a oprit totul, dintr-odată. Am încercat să mă adaptez. Am învăţat şi cu calculatorul, am făcut programe de grafică, am zis să învăţ cum e şi cu asigurările...“, îşi trece bărbatul în revistă „pregătirea“. Deşi a încercat să-şi caute de lucru în diferite domenii, Dumitru nu şi-a găsit niciun loc de muncă. Stăm mai bine decât Polonia şi Italia Cu toate acestea, şomerii ca domnii Popa şi Dumitru par deschişi la schimbare, nu sunt pretenţioşi şi ar accepta şi slujbe sub nivelul de pregătire profesională pe care o au. Eugen Blaga, de la Direcţia de Programe şi Politici de Ocupare a Forţei de Muncă din Ministerul Muncii, spune că angajatorii români sunt încurajaţi să încadreze persoane care se apropie de pensie şi că potenţialul de ocupare al acestei categorii de vârstă e ridicat.
„Când vorbim despre potenţialul de ocupare ne referim în acelaşi timp şi la posibilitatea de reconfigurare profesională a acestor persoane, la abilităţile fizice, la starea de sănătate“, comentează Blaga.
Anul acesta, rata de ocupare a persoanelor din grupa de vârstă 50-64 de ani este de 40%, în contextul în care, pentru anul 2010, Uniunea Europeană a stabilit o ţintă de 50% în rata de ocupare a celor aproape de vârsta pensionării pentru toate statele membre. Cauzele care au determinat scăderea foarte mare a procentului celor care se angajează după vârsta de 50 de ani sunt accelerarea migraţiei forţei de muncă, creşterea muncii la negru, după cum le punctează Blaga.
Însă nu stăm cel mai prost la acest capitol. Ţări ca Polonia sau chiar Italia au o rată de ocupare a persoanelor în discuţie mai mică de 30%. Cu toate acestea, există state membre UE - între care Danemarca, Suedia sau Estonia - unde persoanele în vârstă sunt angajate în proporţie de peste 60%.
CIFRE
De la an la an, aşteptând pensionarea În evidenţele de la ANOFM, numărul şomerilor peste 45 de ani scade, parte dintre ei pentru că au fost reintegraţi pe piaţa muncii, majoritatea pentru că nu mai primesc indemnizaţia de şomaj.
Alţii îşi găsesc de muncă la negru, cu ziua, sau ajung, în sfârşit, la vârsta pensionării. Chiar şi aşa, în cifrele oficiale pe anul 2008, în Programul de integrare a forţei de muncă, 25% dintre şomerii cuprinşi în program sunt persoanele cu vârste peste 45 de ani. Asta înseamnă peste 100.000 de persoane.
În urma aplicării acestui program, în primele nouă luni ale acestui an, s-a reuşit încadrarea a aproximativ 83.000 de persoane. Aceştia au fost reintegraţi pe piaţa muncii prin programe de mediere, consiliere profesională, recalificări sau prin programul de subvenţionare a angajatorilor. Potrivit statisticilor, la sfârşitul lunii iunie 2008, în România erau peste 29.000 de şomeri cu vârste de peste 55 de ani, adică aproximativ 9% din totalul celor înscrişi în registrele ANOFM. Însă, dacă e să fie socotiţi cei peste 50 de ani, proporţia ajunge la aproximativ un sfert din numărul celor care îşi caută astăzi un loc de muncă.
EXCEPŢIE „Am avut noroc că m-am angajat“
„Eu m-am angajat după un an de când am intrat în şomaj. Dar am avut noroc! Fiţi sigură că mai aveam mult de alergat altfel“, spune bucureşteanul Mihai Steiciuc (55 de ani), care s-a angajat, în februarie, ca gestionar la o firmă ce importă piese auto. Steiciuc a mai fost gestionar, însă la fabrica de pâine Plevnei din Capitală, care s-a închis. „Eu am întrebat în stânga şi-n dreapta şi mi-a zis cineva că ar căuta aici (firma de piese auto - n.r.) . Am venit, le-am arătat oamenilor cartea de muncă şi m-au primit“, spune bucureşteanul. „Domnul Steiciuc are contract pe durată nedeterminată. Noi am mai avut convenţii de câte un an cu persoane peste 45 de ani. Nu ne trimit cei de la şomaj câţi oameni am vrea noi!“, spune Rodica Gâdea, de la Departamentul de resurse umane al firmei angajatoare.