Înaintea primului tur al prezidențialelor am fost mîna a doua, altfel zis, secundul, la dialogurile angajate de Monica Mihai, în cadrul emisiunii Gîndurile lui Cristoiu, de pe Mediafax.

Înaintea primul tur am scris și am zis că ar fi păcat să-i pierdem pe acești oameni noi, în stare, prin talent și viziune proaspătă, să înlocuiască pe politicienii vechi, din partidele feudale ale României, PSD și PNL, politicieni care s-au combinat și concubinat în perioada postdecembristă de atîtea ori că nici ei nu mai știu ce sînt în prezent.

Primul tur a trecut.

Nici Ioana Bruynseels, nici Cătălin Ivan n-au obținut scoruri încurajatoare.

M-am temut că insuccesul le va tăia aripile.

M-am temut degeaba.

Ar fi trebuit să-mi dau seama chiar de pe parcursul interviurilor că ei nu se lasă așa cu una cu două, pentru că s-au înscris în cursă pentru a avea posibilitatea să se facă auziți și nu pentru a-și trece pe cartea de vizită:

Candidat la președinția României.

Despre Ioana Bruynseels am aflat din presă și apoi dintr-un mesaj pe WhatsApp că și-a făcut un nou partid. Știam că așa va proceda încă din vremea cînd i-am luat un interviu.

Cătălin Ivan m-a vizitat miercuri, 4 martie 2020, la Biblioteca Academiei pentru a-mi aduce documentul Proclamația de la București, adoptată, potrivit unui comunicat de „prima întrunire națională a reprezentanților din întreaga țară a partidului Alternativa pentru Demnitate Națională, sub titulatura AGORA – Adunarea Generală a Organizațiilor ADN”.

Pentru primul tur Cătălin Ivan a fost candidatul Alternativei pentru Demnitatea Națională.

Din cîte se vede, ADN e o formațiune aparte, care evită termenul compromis de partid, de președinte de partid și de Congres. Congresului i se spune AGORA, conducerea e asigurată de două persoane, Cătălin Ivan, coordonator politic, și Ion Răducanu, coordonator organizatoric.

Încă de la interviul de la Gîndurile lui Cristoiu am rămas surprins de modernitatea naționalismului asumat de Cătălin Ivan. Naționalismul autentic a fost compromis la noi în postdecembrism de personaje cărora le lipsea o doagă, precum Corneliu Vadim Tudor sau de politicieni imprudenți precum Liviu Dragnea. Pledoaria pentru demnitate națională, pentru o Românie egală în drepturi cu celelalte națiuni din Uniunea Europeană, a fost afectată grav fie de căderi în hazliu, ca în cazul lui Vadim, fie de lipsa nuanțelor, ca în cazul lui Liviu Dragnea. A fost ușor ca anumite forțe, atît din presă, cît și din politică, să identifice în ochii opiniei publice suveranismul românesc, practicat în alte părți ale lumii de Donald Trump sau de Boris Johnson cu izolarea de tip ceaușist, cu demagogia naționalistă, cu patriotismul de ițari spălați cu zer.