În toamna anului 1956, Europa de Est a fost zguduită de două evenimente majore. Acestea au pus la încercare coeziunea blocului socialist și stabilitatea regimurilor comuniste din regiune.
Revoluția din Ungaria și tulburările din Polonia au fost primele manifestări semnificative ale nemulțumirii față de dominația sovietică, într-un context marcat de procesul de destalinizare inițiat după moartea lui Stalin. Ungaria, încercând să se desprindă din sfera de influență sovietică prin proclamarea neutralității și cerând protecția Organizației Națiunilor Unite, a fost martorul unei reacții dure din partea partenerilor din Tratatul de la Varșovia. Evenimentele din Ungaria, corelate cu cele similare din Polonia, au evidențiat fragilitatea alianței și au constituit momente cruciale în istoria țărilor est-europene, semnalând începutul unor schimbări politice profunde în regiune.
În cartea „La est de Cortina de Fier”, autorul Corneliu Filip aduce argumente despre situațiile de criză în care se aflau statele membre.
Schimbările din Polonia în 1956
Astfel, el menționează situația Poloniei. „În cazul Poloniei, după discursul nepublicat, al noului lider de la Kremlin, Nikita Hruşciov, care a condamnat abuzurile din perioada lui Stalin, inclusiv în statele socialiste frăţeşti, a adus o serie de măsuri reparatorii. Aceasta a vizat eliberarea deţinuţilor politici (circa 4 500), precum şi reducerea pedepselor pentru cei care rămâneau în detenţie. În pofida acestor măsuri lumea a ieşit în stradă reclamând mai multă hrană (în special carne), care era cartelată, sindicate libere şi plecarea trupelor sovietice. Pe 28 iunie 1956 s-au revoltat metalurgiştii din Poznan, producându-se încăierări soldate cu morţi, răniţi şi arestaţi. Deşi polonezii erau cunoscuţi pentru spiritul lor de sacrificiu în numele unor idei, totuşi situaţia a fost detensionată.
În acele luni în Polonia s-au cristalizat două curente, două grupări. Cea „liberală” sau „progresistă”, avându-i în frunte pe J. Cyrankiewics, dar şi W. Gomulka, opusă celei ,,staliniste” numită şi ,,Natolin” (cu Zenoc Nowok şi mareşalul K. Rokosovski) ministru al apărării.”
Autorul amintește și despre mareșalul sovietic Konstantin Rokosovski. Acesta fusese simbol al dominației sovietice în Polonia și responsabil pentru reprimarea violentă a manifestațiilor de la Poznan. El a fost demis din funcția de ministru al apărării și a fost rechemat la Moscova, alături de 32 de generali sovietici din armata poloneză.
„Pe 22 octombrie, Hruşciov a confirmat schimbările făcute. El a obţinut angajamentul noii conduceri poloneze de a păstra sistemul socialist, cât şi prezenţa în Tratatul de la Varşovia. În privinţa îndepărtării mareşalului Rokosovscki, Hruşciov va declara mai târziu, ca o motivare: ”el nu era un polonez polonez, ci un polonez sovietic”.
Revoluţia din Ungaria
În carte, Corneliu Filip menționează și situația de criză din Ungaria. „Dacă la Varşovia s-a ajuns la o înţelegere, la un compromis, care a detensionat situaţia şi în Polonia a urmat o perioadă de linişte, în schimb, coincidenţă, chiar în acele zile la Budapesta şi în restul Ungariei evenimentele s-au precipitat, ajungându-se la o situaţie revoluţionară, la confruntări interne şi intervenţia directă a trupelor sovietice, soldate cu morţi, răniţi, arestaţi şi emigranţi.
Lupta ungurilor împotriva dominaţiei sovietice, scria Henry Kissinger, sortită unui deznodământ tragic, a izbucnit dintr-un amestec exploziv de imperialism istoric rus, ideologie sovietică şi naţionalism ungur feroce. Într-un anume sens, Ungaria nu a fost decât o victimă în plus a expansionismului rus. Cel din urmă se manifesta fără încetare din vremea lui Petru cel Mare. Din punct de vedere istoric, statul rus căutase să reprime naţiunile care încercaseră să ducă o politică independentă la granițe. Tentaţia a persistat şi în perioada Războiului Rece.”
Însă, subiectul este mult mai amplu și este detaliat pe larg în cartea „La est de Cortina de Fier”. Dacă v-am stârnit curiozitatea, puteți comanda cartea de pe edituradecarte.ro