Sistemul Patriot și un „reminder” istoric legat de Odessa. Cum ar putea da apă la moară discursului Kremlinului legat de „nazismul” ucrainean.
Știm că în aceste zile, de la declarația Președintelui Iohannis care a vizitat SUA și a avut întâlniri oficiale la Casa Albă cu Președintele Joe Biden, politicienii români și specialiștii lor analizează miza trimiterii unui sistem Patriot în Ucraina.
S-a afirmat recent, într-o serie de emisiuni privind strategia euroatlantică, emisiuni radiofonice la postul național de radio, faptul că sistemul Patriot aflat în dotarea Armatei Române ar putea apăra Odessa în fața rachetelor rusești. Odessa este un punct nevralgic în istoria noastră.
„Remider” istoric: Odessa epocii moderne
Orașul a fost fondat pe locul unei așezări numite „Moldoveanca” de către păstori care foloseau zona în timpul iernii, prin transhumanță (este destul de ușor să realizăm cam cine ar fi fondatorii orașului). Zona a făcut parte din vilayetul otoman Yedisan (probabil „șapte ținuturi”, „yedi” în turcă înseamnă „șapte”).
Zona era în afara zonei de bază a strămoșilor ucrainenilor de astăzi adică Zaporoje (cazacii zaporojoeni cu care „am făcut și noi cunoștință” prin istorie sunt prin liderii lor „atamani”, strămoșii ucrainenilor de astăzi, unii având vederi pro-ruse ca Bogdan Hmielnițki, alții pro-independneță, precum Ivan Mazeppa).
După cucerirea Crimeii la 1783 și preluarea Edisanului de către Rusia, în zonă, una maritimă (singurul port „cald” la Marea Neagră pe coasta de nord a acesteia), locuiau negustori greci. Ecaterina cea Mare a fondat un oraș nou, rusesc, cu nume feminizat de al eroul Odiseus-Ulise din „Odiseia” lui Homer, oraș numit Odessa, ca privilegiu pentru grecii de acolo. Ca dovadă, bulevardul principal din Odessa, „Deribasivkoe” al cărui nume a fost schimbat pe la finele anului 2022, provine de la numele generalului spaniol Juan de Ribas care a lucrat în Armata Rusiei Țariste care a cuerit Edisanul, deci la ordinele Țarinei Ecaterina a II-a.
Odessa în Al Doilea Război Mondial și românii
România a intrat la 22 iunie 1941 în războiul anti-sovietic, alături de Germania nazistă. După eliberarea Basarabiei, Herței și Bucovinei de Nord, generalul Ion Antonescu a devenit mareșal. Grupul de Armate în care era și Armata Română se numea „Mareșal Ion Antonescu” propagandistic, comanda fiind una germană până la urmă.
Totuși, soldații români mergeau dincolo de Nistru cu oful Ardealului în suflet iar Antonescu a cerut ca Odessa să fie cucerită de români și dincolo de Nistru să fie dată o zonă (Hitler a fost de acord) numită Transnistria, care ținea de la Bug în Nord și Est, până la Nistru în Vest, cam cât era Basarabia de mare. Centrul politic al Guvernământului Transnistriei a fost Odessa, cu orașul Nikolaev inclus în Transnistria. Asta după ce bătălia Odessei a fost câștigată de români și germani cu pierderi grele. Bătălia a avut loc între 8 august și 16 octombrie 1941.
Explozia de la Cartierul General românesc, masacrele anti-evreiești și deportările
La 22 octombrie 1941, sediul Cartierului General românesc a sărit în aer, fiind ucis chiar comandantul trupelor române, dar și mai mulți soldați, subofițeri, ofițeri români și germani. Explozia a fost opera NKVD în retragere, dar Antonescu a pus- o pe seama „evreilor bolșevici”. Aproape instantaneu s-a declanșat um masacru spontan, câteva mii de evrei fiind uciși în cursul nopții la întâmplare.
A urmat apoi o „curățare a terenului” de tip nazist, cu asasinate, aruncarea în aer a deportaților închiși, numărul morților până în noiembrie 1941 crescând cu încă 45 000 morți. Așadar, cifra totală a evreilor uciși la Odessa a fost de 69 000 evrei.
Ulterior, în Transnistria au fost organizate lagăre de muncă forțată pentru evrei și rromii deportați din România dar și din Basarabia, Bucovina. Liniile de tramvai și ramele de tramvai au fost aduse la Craiova, unde Antonescu a dorit prin 1942-1943 să construiască tramvaiul din Bănie. Sovieticii vor lua stîlpii de tensiune, liniile și ramele după 1944. Se pare că un singur stâlp a mai rămas. Proiectul tramvaiului va fi operaționalizat abia de Ceaușescu prin 1987-1988.
Sistemul Patriot al României, cedat Ucrainei - pretext sigur pentru propaganda Kremlinului
Românii au evacuat Odessa la 23 martie 1944. De asemenea, Marina Română a evacuat și trupele din Crimeea, de la Chersones (Herson). Submarinele Rechinul Delfinul și Marsuinul au asigurat evacuarea, ținând la distanță torpiloarele și submarinele sovietice.
Eliberarea Odessei de către sovietici a fost văzută ca o luptă contra fascismului. Ori, propaganda de la Kremlin și-a instituit ca „obiectiv” denazificarea Ucrainei. Așadar, numai faptul că Armata Română a fost la Odessa și s-a petrecut ce s-a petrecut acolo ar fi suficient pentru Kremlin să reaprină flacăra „denazisificării” și cu trimitere spre România, dacă sistemul militar Patriot cedat de România ar opera la Odessa spre care se îndreaptă acum ofensiva rusă.
Harkov este și el un loc vizat pentru că acolo, în era sovietică s-au fabricat legendarele tancuri sovietice T-34, care au făcut diferența pe frontul celui de Al Doilea Război Mondial.