Opinii EVZ
Siria pe un butoi cu pulbere: locul de confruntare a SUA și Turciei cu Rusia și regimul al Assad. Pulsul planetei
Ultima regiune de dezescaladare stabilită în triunghiul Rusia-Iran-Turcia e pe punctul să se transforme în locul celei mai sângeroase bătălii din Siria, la 7 ani de la declanșarea conflictului.
Regiunea Idlib se află la frontiera cu Turcia, iar aici staționează trupe turce – întărite cu armament greu în ultimele zile – trupe americane și ale opoziției, refugiați veniți din alte regiuni ale Siriei, insurgenți, rezistență și sunniți care nu au vrut să mai trăiască sub regimul al Assad, dar au fost forțați să părăsească celelalte așa-zise zone de dezescaladare, preluate deja în forță de către regimul Al Assad, cu susținere rusă și iraniană, dar și a milițiilor pro-iraniene care alcătuiesc, alături de companiile militare private ruse, baza trupelor de pe teren.
Provincia are astăzi peste 3 milioane de oameni, de două ori mai mult decât înainte de război. Mulți dintre aceștia au venit ca refugiați din celelalte zone ale Siriei unde exista un armistițiu, zone de dezescaladare sub diferite responsabilități, dar unde regimul sirian a pătruns în forță, sub acoperirea aeriană rusă, și a ocupat fiecare regiune. Totul a început cu un atac chimic, bombardamente venite din elicopter, urmate de bombardamente masive ruse împotriva populației și a rebelilor deopotrivă. Apoi, când lucrurile erau la limită, se înființau culoare prin care civili și militanți se puteau refugia și erau mutați în Idlib, fără echipamentul greu, care rămânea pe loc. Cine rămânea risca să moară în atacurile ulterioare, care au nivelat fiecare regiune și au permis preluarea controlului.
Abordările sunt mult mai complicate în privincia Idlib. Aici există peste 70.000 de combatanți ai opoziției și 3 milioane de civili, dar și trupe turce și americane. Deja elicoptere ale regimului au fost detașate la granița sudică, în regiunea Daraa, de unde și preocuparea unanimă pentru ce se va întâmpla la un atac ulterior, similar celor anterioare în zone unde trebuia să fie pace până la negocierile finale. Avertismentele au venit de peste tot, în primul rând din SUA. În primul rând, avertismente împotriva loviturilor chimice, pentru care SUA va replica fără tăgadă, De altfel, există informații scurse în presa americană că lista țintelor care ar avea legătură cu un eventual atac chimic – centre de experimentare, producere, stocare sau de comandă – ar fi deja stabilită și se așteaptă doar ordinul președintelui Trump pentru a lansa atacul cu rachete pentru a distruge aceste ținte.
Dar SUA au lansat un avertisment și împotriva unui atac convențional, din cauza celor două probleme majore: refugiații și problemele umanitare. Deja regiunea are spitale, școli și facilități sociale distruse de aviația rusă și este într-o situație precară. În plus, în discuțiile bilaterale PutinTrump, promisiunile și angajamentele ruse vizau tocmai întoarcerea refugiaților – pas dificil cât e menținut regimul al Assad – și retragerea completă a Iranului cu trupele sale și milițiile șiite pro-iraniene, inclusiv Hezbollah, din Siria. Or, atacul asupra provinciei Idlib creează probleme majore pentru îndeplinirea acestor deziderate.
Rusia a anunțat ritos că vrea să elimine toți teroriștii și a acuzat provocări posibile pentru a declanșa intervenția americană. Ministrul de Externe Serghei Lavrov a vorbit despre creșterea tensiunilor de către americani și a anunțat că occidentalii au fost avertizați să nu se joace cu focul. În același timp, Serghei Șoigu, Ministrul rus al Apărării a anunțat exerciții navale în Estul Mediteranei, care au făcut Turcia să ridice sprâncenele în perspectiva confruntărilor posibile. Rusia susține că vrea să elimine ultimii teroriști din organizația Hayat Tahrir al Sham, fostă Jabhat al Nusra, afiliată în trecut Al Qaeda, despre care, în mod ciudat, chiar trimisul ONU în regiune a anunțat că ar avea în provincie circa 10.000 de luptători, dând un motiv de atac plauzibil rușilor.
Avertismente a lansat și Turcia, inclusiv împotriva unor susținerii ale Rusiei, care vorbește despre atacul la organizațiile teroriste. Ministrul turc de Externe Mevlut Cavusoglu susține că pentru uciderea unui grup de teroriști nu trebuie măcelăriți copii, femei și civili. Președintele turc Erdogan susține că discută cu Rusia și Iran pentru a nu avea un masacru „de tip Alep” în Idlib. Dar tot el a adăugat că Turcia este o națiune care „câștigă bătăliile pe teren, nu la masa verde”. Turcia și-a întărit pozițiile din regiune, a adus armament greu, pregătindu-se de confruntări pe care Rusia nu și le dorește, pentru că ar pierde relația cu Turcia, și așa dificil de menținut. Mai mult, deplasarea navelor în Mediterana poate crea probleme majore pe relația cu Ankara, în timp ce patrule comune turco-americane în provincia Idlib, în zona orașului Manbij, arată reîncălzirea relațiilor între cei doi aliați NATO cu cele mai mari armate din Alianță.
Pentru a sublinia natura furtunii perfecte care se pregătește în regiunea Idlib și amenință situația din Siria, unde se confruntă marii actori globali și actorii regionali, un alt eveniment a avut loc sâmbătă, 1 septembrie, la al-Mazzeh, lângă Damasc, unde se află un aeroport military. Explozii puternice au cutremurat aeroportul și împrejurimile, despre care agenția de știri pro-regim al-Mayadeen a anunțat că sunt lovituri aeriene israeliene, în timp ce Damascul a respins varianta, vorbind despre un scrut circuit care ar fi aruncat în aer un depozit de muniție de lângă aeroport. Asemenea atacuri sunt curente, nu de o asemenea amploare însă, fiind date publicității de regim. Cu atât mai ciudată respingerea știrii inițiale și explicația neverosimilă dată incidentului cu asemenea urmări. Martorii oculari vorbesc despre atac aerian, dar exploziile filmate și plasate pe rețelele de socializare sunt neconcludente. În zonă se mai află câteva ambasade, casele unor apropiați ai lui Al Assad, clădiri ale forțelor de securitate ale regimului.
Recomandările noastre
