Cu o experienţă de peste 20 de ani în tenis - atât ca jucător, antrenor şi manager sportiv, Silviu Matei se află la conducerea Federaţiei Române de Tenis din anul 2009 ca Director General. Înainte de a reveni în ţară şi de a se alătura FRT, Silviu Matei a studiat şi a profesat în Germania. Acolo a lucrat în domeniul IT şi cel al consultanţei, însă şi-a dezvoltat şi afacerile proprii.

Domnule Silviu Matei, cum aţi caracteriza evoluţia tenisului românesc şi a sportului din ţara noastră, în general, în ultimii 20 de ani? Silviu Matei: În urmă cu circa 20 de ani am plecat din România şi am avut doar parţial contact cu sportul din ţară. De-a lungul timpului, dar mai ales în ultimii 3 ani de când am revenit, am constatat că rezultatele sportive deosebite sunt destul de rare. Totodată, am remarcat că “familia” tenisului, aşa cum ne-a plăcut şi încă ne place nouă, generaţiilor născute între anii ‘65-’75, să numim această comunitate, s-a destrămat din păcate. Privatizarea acestui sector a lăsat şi aici urme.

Cu toate acestea, rezultatele unora dintre jucătorii noştri de tenis au fost la un nivel foarte ridicat. Mult mai ridicat faţă de cel din perioada anilor ’75 – ’90 când tenisul nu a mai fost reprezentat cu adevărat la nivel internaţional.

Aţi absolvit o şcoală de management sportiv în Germania şi aţi activat în managementul sportiv din Europa de vest. Cum aţi caracteriza experienţa dumneavoastră din Germania? Care sunt lucrurile pe care le-aţi învăţat acolo şi le consideraţi esenţiale în activitatea pe care o desfăşuraţi la Federaţia Română de Tenis?Experienţa dobândită în vestul Europei mi-a fost în primul rând folositoare datorită faptului că acolo am văzut unde ar trebui să ajungem şi noi, în România, din punct de vedere organizatoric, al facilităţilor pe care ar trebui să le punem la dispoziţia membrilor Federaţiei şi al posibilităţilor de informare ale acestora; nu în ultimul rând, am avut ocazia să învăţ şi din “greşelile sistemului” din Vest. Am reuşit, deasemenea, să înţeleg că anumite lucruri nu se vor putea implementa în România niciodată şi că va trebui să găsim soluţii adaptate la necesităţile societăţii noastre.

Din poziţia dumneavoastră de Director General al Federaţiei Române de Tenis, care credeţi că sunt principalele diferenţe dintre modul în care este organizat sportul în Europa de Vest şi situaţia din România?O diferenţă esenţială este modalitatea de finanţare a Federaţiilor naţionale. Structura bugetelor Federaţiilor sportive din vestul Europei se bazează în primul rând pe taxele membrilor (în cea mai mare parte), mai apoi pe subvenţiile de la stat şi pe sponsorizări. În România bugetul cel mai sigur este cel de la stat, care nu acoperă necesităţile FRT nici pe departe.

O altă diferenţă importantă este mentalitatea oamenilor care practică tenisul sau care îşi îndrumă copiii către acest sport. În ţările din Vest cea mai mare parte a copiilor joacă tenis de plăcere, pentru a practica un sport. În România, pentru majoritatea celor care practică tenis, performanţa este primordială. Având aşteptări foarte ridicate, dezmăgirea multora este destul de mare când rezultatele nu apar. Se uită însă că, de fapt, înalta performanţă poate fi atinsă doar de un număr restrâns de sportivi.

La ce să ne aşteptăm în viitorul apropiat de la sportul din România?La modul general, de la sportul din România nu cred că putem avea aşteptări mari în viitorul apropiat. Cel mult, ne vom putea bucura de anumite rezultate surpriză. În momentul de faţă nu există un concept structurat pentru dezvoltarea sportului la modul general, sau dacă există, mie nu îmi este cunoscut. Fiecare Federaţie, fiecare club sau fiecare sportiv încearcă să îşi atingă ţelurile prin modalităţi proprii, ajutaţi de eforturile depuse de către Autoritatea Natională pentru Sport şi Tineret (ANST), dar în limitele în care aceasta o poate face.

Federaţia Română de Tenis a elaborat un plan de desfăşurare a activităţii pentru sprijinul înaltei performanţe, iar ţelul principal al acesteia este de a crea premisele pentru continuitatea rezultatelor de excepţie ale reprezentanţilor fiecărei generaţii. Considerăm important acest lucru pentru dezvoltarea acestui sport, pe termen mediu sau lung. Totodată, ne-am propus şi am reuşit, până acum, să extindem pepiniera pentru viitorii campioni, aducând mai mulţi copii pe terenurile de tenis. La acest proiect lucrăm în continuare.

În 2010, jucătoarea de tenis Irina Begu a câştigat la numai 21 de ani turneul feminin BCR Open România şi a fost declarată de Asociaţia de Tenis Feminin (Women’s Tennis Associaton, WTA) revelaţia anului în circuitul profesionist feminin. Cum credeţi că s-a ajuns la această performanţă? Ce lecţii credeţi că ar trebui să înveţe tinerii din România din succesul Irinei şi al altor sportivi ca ea?Performanţa Irinei Begu a apărut în urma multor eforturi făcute, în primul rând, de familia ei de-a lungul anilor. Cei care au avut grijă de cariera ei au ales – aşa cum confirmă rezultatele, soluţiile cele mai bune pentru dezvolatarea Irinei ca jucătoare profesionistă. Nu este uşor acest lucru, mai ales atunci când, de multe ori, la noi în ţară trebuie să te hotărăşti asupra soluţiei care este cea mai puţin avantajoasă, şi nu asupra celei mai bune.. aceasta din urmă fiind destul de rară. Irina a avut şansa să profite şi de pregătire în afara României în perioada junioratului şi, ulterior, să găsească oamenii care să îi pună la dispoziţie tot ce a avut nevoie pentru a reuşi performanţa deosebită din 2011. Toate acestea însă, fără sacrificiile personale şi munca până la epuizare din partea Irinei, evident nu ar fi dat roade.

Tinerilor din România, exemplul Irinei ar trebui să le arate că perseverenţa poate conduce la rezultate extraordinare şi că speranţa de a te bucura de şansă, fără de care nimic nu se poate realiza în viaţă, merită susţinută. Acest lucru este valabil indiferent de rezultatul final al eforturilor depuse de fiecare dintre noi.

România a trecut şi încă trece printr-o lungă perioadă de tranziţie. Ce rol credeţi că ar trebui să joace sportul în dezvoltarea societăţii româneşti? În această perioadă de tranziţie prin care România tot trece de 20 de ani, rolul sportului ar fi trebuit să rămână neschimbat şi anume acela de a promova valorile şi principiile legate de această activitate. Din păcate, în societatea de tranziţie, în tumultul provocărilor de zi cu zi şi al problemelor existenţiale cu care foarte mulţi dintre români se confruntă încă, aceste valori şi principii au alunecat pe plan secund.

Din perspectiva experienţei personale, care ar fi atuurile  României de la care ar trebui să plecăm în dezvoltarea unei ţări conştiente de propriile valori?Experienţa personală, care de altfel a fost confirmată şi de alte experienţe ale multor persoane care s-au întors în ţară, după o perioadă relativ lungă petrecută în Vest, a condus la constatarea faptului că în România poţi încă crea, poţi construi pe un teren mai mult sau mai puţin brut, în funcţie de branşa în care activezi. Acest lucru a stat la baza motivaţiei multor oameni de a reveni în România şi chiar de a participa, alături de alţi entuziaşti cu experienţă locală, la dezvoltarea multor sectoare din viaţa economico-socială. Posibilităţile de a crea ceva nou, de la zero la 1, sau de la 3 la 10, sunt în opinia mea atuurile de care România ar putea beneficia pentru a-şi exploata potenţialul la adevarata sa valoare.

Ce sfat aţi fi dorit să primiţi la început de drum care să vă fi ajutat în alegerile dumneavoastră şi pe care acum să-l puteţi da mai departe tinerilor?Nu este o întrebare uşoară. M-aş rezuma însă la următorul răspuns: mi-aş fi dorit ca cineva să îmi spună că este bine să faci în viaţă ceea ce îţi place cel mai mult, nu neapărat ceea ce îţi aduce o siguranţă financiară sau o poziţie socială “confortabilă”. Acesta este şi sfatul pe care l-aş da tinerilor din ziua de azi. Dacă ceea ce faci, faci din pasiune, din suflet, în acel segment de activitate vei da cel mai mare randament posibil şi vei obţine cele mai bune rezultate pe care le poţi exploata din resursele proprii. Satisfacţia de a te număra printre cei mai buni, indiferent de domeniu, va fi şi sufletească şi se va reflecta şi în siguranţa financiară sau în poziţia în societate. Simona Berbec, Voci pentru România

Proiectul "Voci pentru România" este lansat de GRASP (Global Romanian Society of Young Professionals). Scopul proiectului este de a aduce în atenţia publicului români care au excelat în varii domenii şi care pot reprezenta un reper concret pentru societatea română contemporană şi, mai ales, pentru tinerii români în orientarea lor, spre o bună dezvoltare profesională. Pentru mai multe detalii accesaţi www.vocipentruromania.ro