Azi mă voi opri, în cadrul unui posibil serial, asupra premierei care a fost reacția SRI la Scandalul Mihai Tudose – omul Serviciilor.

Perioada 14 iunie 2017 – 29 iunie 2017, începută cu retragerea sprijinului politic propriului Guvern de către PSD și încheiată cu învestirea în grabă a Guvernului fără frîne, cum l-a definit conducătorul auto Mihai Tudose, s-a definit prin multe premiere, gen, așa ceva n-am văzut în viața mea postdecembristă. Despre unele am vorbit. Despre altele voi vorbi. Azi mă voi opri, în cadrul unui posibil serial, asupra premierei care a fost reacția SRI la Scandalul Mihai Tudose – omul Serviciilor. Pe 26 iunie 2017, seara, după ce Rața mecanică de la Cotroceni i-a măcănit desemnatului doar numele, ca la coadă la pui, SRI a dat un Comunicat de presă intitulat În legătură cu speculațiile apărute în spațiul public referitoare la o presupusă implicare a Serviciului Român de Informații în desemnarea premierului. Documentul declară solemn și răspicat: „Respingem categoric orice încercare de a implica SRI în dispute politice, în numirea premierului României sau alte acțiuni care nu țin de misiunile asumate potrivit cadrului legal. Considerăm aceste afirmații din spațiul public denigratoare și menite să afecteze imaginea instituțiilor fundamentale dintr-un regim democratic.” Din cîte se vede, SRI nu numai că dezminte implicarea în desemnarea premierului Mihai Tudose, dar, mai mult, se supără rău, de tot, pe cei care avansează speculații despre „o presupusă implicare”.

Atît de rău, încît își pierde cumpătul, și se lansează în acuzații grave, menite a face din speculații ceva în vecinătatea unui atac terorist. Nu era prima oară în postdecembrism cînd SRI-ului i se atribuia în spațiul public implicarea în viața politică a țării. Cel puțin în ultimii doi ani, de la venirea lui Klaus Iohannis la Cotroceni și pînă la plecarea lui Florian Coldea din postul de atotputernic șef al Operativului, în ce privește implicarea n-au fost doar speculații, au fost și acuzații, amîndouă afacerile reunite într-o campanie de presă virulentă, una dintre cele mai intense din postdecembrism. Campania a fost susținută nu numai de presă, dar și de partidele politice. Prin Liviu Dragnea și Călin Popescu Tăriceanu, PSD și ALDE, formațiuni de Guvernare, presupus responsabile în pronunțarea fiecărei silabe, au sugerat, cînd n-au spus-o de-a dreptul, amestecul Serviciilor, al SRI, îndeosebi, în viața politică internă.

Atît campania de presă, avînd drept vîrf de lance serialul lui Dan Andronic Noi sîntem Statul! din Evenimentul zilei, cît și cea angajată de politicieni (liderii PSD și ALDE în intervențiile lor publice) s-au referit la implicarea SRI în viața politică din perioada de pînă la debarcarea lui Florian Coldea. Debarcarea lui Florian Coldea s-a vrut un semnal din partea noii conduceri a SRI că epoca Noii Securități s-a încheiat. Alături de o Operațiune, dusă atît public, cît și în culise de către noua conducere pentru a convinge că Era Florian Coldea s-a încheiat, schimbările de la nivel de conducere operativă (înlocuitorul lui Florian Coldea se păstrează de la investire într-un low profile salutar), aplicarea strictă a deciziei CCR de scoatere a SRI din supravegherea tehnică, zvonurile bine plasate în presă despre o eventuală discordie între Eduard Hellvig și Codruța Kovesi, au contribuit la debutul unui proces de schimbare spectaculoasă a imaginii SRI. Desigur, pînă la împlinirea idealului de Serviciu friendly mai e cale lungă.

Aș sugera, astfel, ca unul care a studiat experiența CIA în această privință, o mai mare prezență a SRI în spațiul mediatic, prin ofițeri desemnați în acest sens, prin directorul Serviciului ( incredibil de discret, deși e politician de meserie), prin purtătorul de cuvînt), prezență menită a contribui și la educarea marelui public în materie de Intelligence. Intervenția SRI doar cînd e vorba de un drept la replică nu e suficientă pentru imaginea de Serviciu prietenos. Cu toate acestea, nu putem nega însemnatele progrese în procesul de făurire a imaginii de Serviciu secret care s-a retras în hotarele stricte ale mandatului constituțional. Reacția promptă din seara lui 26 iunie 2017 la „speculațiile (...) referitoare la o presupusă implicare” s-ar explica prin însemnata grijă a Serviciului de a contracara orice tentativă din spațiul public de a-l întoarce la vechea imagine.

Formulările nelalocul lor din cadrul urechelii („afirmații denigratoare și menite să afecteze”) își au explicația în revolta firească a noii Conduceri față de ceea ce-ar putea fi considerată punerea la îndoială a unor eforturi considerabile de schimbare a imaginii. Reacția SRI se constituie într-o premieră postdecembristă. O premieră cu tîlc, dacă ne gîndim că, sub conducerea anterioară, SRI n-a reacționat public la speculații mult mai dihai, între care se numără cele de folosire a DNA ca mijloc de implicare în viața politică. De ce n-a făcut-o fosta conducere? Pentru că, dînd curs unei diversiuni tipice fostei Securități, SRI se complăcea în imaginea de forță ocultă, care face și desface totul în țara asta. Exagerată sau nu, această imagine hrănea setea iresponsabilă a unor a unor ofițeri de putere peste hotarele constituției, dar și setea de parale a altora. Cu cît pari că faci și desfaci multe în țara asta, cu atît vin spre tine paralele. Faptul că de data asta SRI a reacționat prompt și sever nu poate fi decît salutar prin raportare la muțenia de Nouă Securitate de pe vremuri. Înseamnă – cel puțin în acest caz – că noua conducere e sinceră în eforturile de a schimba în bine imaginea SRI.

Sub același semn, al preocupării salutare pentru o nouă imagine, putem pune și dezmințirea în legătură cu ipostaza de lector și conferențiar la ANI a lui Mihai Tudose. Pînă aici toate bune și frumoase. Lucrurile se schimbă în clipa luării în calcul a urechelii lansate de SRI. Speculațiile privind implicarea SRI în desemnarea premierului și-au avut temeiul și în tentativa de căcăcios a lui Liviu Dragnea de a pune pe seama SRI responsabilitatea desemnării ca premier a unui sinistru incompetent precum Mihai Tudose. În același timp, nu putem trece cu vederea că „speculațiile”, în premieră devenite campanie de presă, și-au avut temeiul în fapte reale: De la teza de doctorat susținută de Mihai Tudose la datele trecute de el în CV. Aceste date reale au dat naștere unei ciudățenii: Întîia oară în istoria serviciilor secrete mondiale un politician oferă opiniei publice imaginea de om al unui Serviciu Secret. Din cîte mă pricep eu la Intelligence, nu cred că Mihai Tudose a fost impus de SRI.

 Dacă voia să-și aibă un premier care ascultă de comanda sa, SRI opta pentru unul adînc conspirat. Sînt sigur că în PSD sînt mulți lideri adînc conspirați. În același timp, nu pot să nu constat că datele din care s-a hrănit campania sînt reale. Și acestor date SRI nu le-a dat pînă acum o explicație satisfăcătoare. Una dintre acestea e lucrarea de doctorat a lui Mihai Tudose. Lucrarea fost susținută în 2010. Despre această lucrare Mihai Tudose a recunoscut public c-a fost plagiată. Ba mai mult, a susținut c-a fost pentru el ceva neimportant, un fel de hobby, ca tablele sau ca cîntatul la drîmbă. La Academia SRI și-au dat mulți doctoratul cu lucrări de diferite nivele de adîncime științifică. Cea a lui Mihai Tudose se deosebește de altele. Ea, lucrarea, n-a fost una de rutină. Ea, lucrarea, a beneficiat de binecuvîntarea scrisă, sub semnătură, a celor doi șefi ai SRI de la vremea respectivă: George Maior și Florian Coldea. Și dacă ar fi fost o lucrare semnată de Aristotel, gestul celor doi șefi de a o binecuvînta sub semnătură ar fi fost nițel ciudat. 

Mulți autori umblă după prefețe și postfețe semnate de personalități. Cei solicitați sunt destul de prudenți în angajarea semnăturii pentru a elogia o lucrare, fie ea și de doctorat. Ce i-a făcut pe Gorge Maior și pe Florian Coldea să se grăbească a o binecuvînta sub semnătură? O întrebare cu atît mai importantă cu cît cei doi erau într-un fel șefii Academiei SRI și, în consecință, prin bunăvoința lor, dădeau credit nu numai lucrării, dar și autorului, nu în calitate de cercetător, ci în calitate de om al Serviciului. Cum însă chiar autorul recunoaște c-a fost ceva neserios, avem îndreptățirea să ne întrebăm: De ce a beneficiat lucrarea asta neroadă, un fel de hobby, zice autorul, de elogiile celor doi? Mihai Tudose a trecut în CV-ul său activitatea de conferențiar la Academia Națională de Informații a SRI. După ce SRI a dezmințit c-ar fi predat efectiv, Mihai Tudose a revenit asupra datelor, susținînd că, deși a avut contract, n-a activat efectiv, deoarece devenise ministru. Dan Andronic sesizează drept ceva în neregulă acest moment din viața lui Mihai Tudose. Cine minte? SRI sau Mihai Tudose? Eu însă cred că într-adevăr Mihai Tudose a avut contract să predea studenților de la ANI. Ce-l recomanda pentru asta? În ce era specialist pentru a fi invitat să predea viitorilor ofițeri? Și în acest caz, întrebările adîncesc misterul relațiilor dintre SRI și Mihai Tudose. Firește, aceste relații țin exclusiv de fosta conducere.

Ca și în alte cazuri însă, multe după opinia mea, SRI își rezumă despărțirea de epoca George Maior- Florian Coldea la nivelul Acum nu mai facem așa ceva. Da, dar adevărata despărțire de trecut presupune și investigarea și chiar condamnarea acestui trecut. În cazul lui Mihai Tudose simpla dezmințire nu e suficientă. Ar trebui ca noua conducere să declanșeze o anchetă internă pentru a vedea cum de a fost posibil ca o lucrare plagiată, despre care însuși autorul recunoaște c-a fost ceva neserios, a putut fi binecuvîntată de fosta conducere ca și cum ar fi fost scrisă de un Aristotel al Securității. N-ar fi cazul ca SRI să ne răspundă ce relații erau între Mihai Tudose și fosta conducere a Serviciului? Pînă atunci să facă bine noua conducere a SRI și să nu se mai supere pe cei care fac speculații despre implicarea Serviciului în desemnarea ca premier a incompetentului absolut Mihai Tudose.