Sfântul Mucenic Agapie și ceilalți șapte martiri care i-au stat alături au pătimit în vremea împăratului Dioclețian (284-305).
Agapie era originar din Gaza. Când a început prigoana lui Dioclețian împotriva creștinilor, el împreună cu alți șapte tineri s-au jurat să nu cedeze în fața primejdiei și să nu se lepede de Hristos chiar de-ar fi să plătească cu prețul vieții.
Acești tineri erau Timolau, de loc din Pont, alți doi purtau numele Dionisie și erau din Tripoli (Fenicia), altul era Romil, diacon al Bisericii din Diospoli, iar alți trei, Plisiu și doi care se numeau Alexandru, erau din Egipt.
Cum Dioclețian poruncise ca toți creștinii să fie siliți să aducă jertfe zeilor, dregătorul Urban a organizat în Cezareea Palestinei o mare sărbătoare păgână, în care creștinii care refuzau să se lepede de Hristos erau supuși unor torturi îngrozitoare.
Cei opt au venit atunci în mijlocul mulțimii și au strigat puternic: „Și noi suntem creștini”.
Pentru a-i face să se răzgândească, tinerii au fost aruncați o vreme la închisoare. Rămânând neclintiți în credința lor, au fost uciși prin decapitare în anul 303.