Asta este astăzi situaţia României lucrului bine făcut. Atât de bine făcut, încât a eşuat. A eşuat şi nu este nimeni vinovat.
Ba, un vinovat totuşi există şi necontenit i se dă în cap, ca să ştie că a fost neascultător: poporul român. În rest, nimeni. Neascultător că nu avrut să se vaccineze. Să urmeze exemplul conducătorilor, cei care acum ridică din umeri şi spun că noi, oamenii de rând, suntem vinovaţi pentru dezastrul din jurul nostru. Şi au dreptate.
Suntem vinovaţi că ne-am luat după Cîţu, care a spus că valul al patrulea va fi ceva aşa, ca o boare, un şpriţ de vară, în nici un caz nu se compară cu ce a fost. Şi a avut dreptate. Nici nu se compară cu ce a fost. Suntem vinovaţi că ne-am luat după Iohannis, când l-am văzut, în ditamai adunarea de 5000 de oameni, fără mască şi ne-am luat-o şi noi de la gură, că ne cam împiedica să răspirăm. Suntem vinovaţi şi pentru că, văzând că se poate face UNTOLD, ne-am dus şi noi la nuntă, la botez, la cumetrie, la ce-am mai avut de sărbătorit. Desigur, cu mult mai puţini invitaţi decât la manifestarea de la Cluj.
Nu vreau acum să mai repet toate acestea, care au fost tocate şi în dungă de când în România se moare pe capete şi suntem, efectiv, fiecare pe cont propriu şi ne rugăm la Dumnezeu să ne dea zile.
Nici despre achiziţiile cu cântec, tunurile date în pandemie care au îmbogăţit clientela de partid nu vreau să vorbesc. Şi ele au fost tocate pe toate părţile. DNA a anunţat că a întocmit dosare. La rândul lor, tribunalele ne-au anunţat că nici până acum, la un an şi mai bine de jumătate de când a început pandemia, nu au primit nici un dosar ca să-l judece.
Furaţi cu grijile de a număra în fiecare zi morţii şi a privi doctorii întrebându-ne cât or să mai poată, am uitat de toate acestea. Cu siguranţă va veni şi vremea când le vom socoti. În linişte şi fără emoţia acestor momente în care de la ultimul război încoace nu au mai murit atâţia români.
Altceva aş vrea să aduc în discuţie. Ceva ce a trecut aproape neobservat. Foarte târziu, după ce autorităţile, alea demise şi alea numite şi care or mai fi ele, şi-au dat seama că bolnavii împart o mască de oxigen stând pe scaunele de pe holurile spitalelor, că un pat la ATI este mai greu de găsit decât un pat la vreun hotel din Iaşi când este pelerinajul de la Sfânta Parascheva, au cerut ajutorul comunităţii europene.
Abia la începutul acestei luni, România a activat Mecanismul de Protecţie Civilă al UE şi a solicitat Centrului de Coordonare a Răspunsului la Urgență al Comisiei Europene (ERCC) ajutor în combaterea valului 4 de coronavirus.
Ţările europene au sărit să ne ajute imediat. Italia a trimis de urgenţă circa 5.200 de doze de anticorpi monoclonali, proteine produse în laborator folosite în tratamentul COVID-19. Polonia a trimis şi ea nu mai puţin de 50 de concentratoare de oxigen. A suportat şi cheltuielile de transport. La fel şi Olanda, care a trimis şi ea 200 de concentratoare, Germania, aproape 13.000 de doze de medicamente diferite, similare cu Tocilizumab. Franţa şi Grecia sunt şi ele alături de noi. Ungaria este gata să preia nu mai puţin de 50 de pacienţi ca să-i îngrijească, pentru că spre deosebire de noi, ei au paturi la ATI. Câţiva au şi plecat deja la Spitalul din Debrecen. Medici români din Italia sunt gata să vină să lucreze aici, alături de foştii lor colegi.
O impresionantă mobilizare de forţe, care ne dă speranţă că nu suntem singuri în încercarea năpraznică prin care trecem cu toţii. Mai puţin cei care ne conduc şi care au de făcut un guvern şi de alcătuit o majoritate care nu se poate.
Dar dincolo de aceste ajutoare, salvatoare, fără discuţie, se naşte firesc o întrebare. Noi de ce nu am avut? Nici concentratoare, care nu sunt cine ştie ce sofisticării de maşini? Nici stocuri de medicamente? Nici anticorpi monoclonali?
Cine nu a vrut ca şi România să aibă aceste resurse cu care să se bată cu pandemia, aşa cum au celelalte ţări care ne ajută acum?
Nu întâmplător am înşiruit lista cu ajutoare. După cum puteţi vedea, nimeni nu ne-a trimis vaccinuri. Pentru că de-astea avem din belşug. Se strică în depozite. Dar după cum se poate vedea din această listă, cu pandemia nu te lupţi doar cu vaccinul pe care proştiii de români nu vor să şi-l facă. Te mai baţi şi cu mediacamente, cu antivirale, cu anticorpi monoclonali, mai ales în stadiile incipiente ale bolii, sau în formele uşoare şi medii, care pot fi tratate acasă cu aceste medicamente, sub îndrumarea medicului de familie şi astfel nu se mai blochează sistemul medical.
Cele 50 de concentratoare de oxigen din Polonia vor fi folosite pentru a face operaţional spitalul de la Leţcani. Cine nu l-a făcut operaţional până acum, că de acest val 4 se vorbeşte din primăvară? Şi de ce trebuie să aşteptăm mila Poloniei, ca să-l facem operaţional? Tot nefuncţional este şi spitalul modular din Pipera. Raed Arafat, în vizită pe acolo, a spus că arată aşa părăsit pe dinafară, dar pe dinăuntru e mai ceva ca o navă spaţială. Doar că, deocamdată, nu poate primi bolnavi. Spitalele astea stau de pomană, acum, în vârful valului pandemic, tot pentru că românii nu s-au vaccinat?
Desigur că aceste ajutoare sunt binevenite. Dar noi de ce nu am cumpărat din timp aceste materiale, aşa cum a făcut toată lumea? Nu am avut bani? Ba cum să nu. În perioada asta ne-am îndatorat ca niciodată. Miliarde de euro. Unde s-au dus aceşti bani, că pe medicamente şi pe echipamente pentru combaterea pandemiei, sigur nu, de vreme ce trebuie să le cerşim de la alţii. Cine şi, mai ales pe ce i-a cheltuit, pentru că ei nu se regăsesc nicăieri.
De astă dată, nu mai este vorba despre o simplă incompetenţă sau o dulce nepăsare. De astă dată, hoţia cu banii statului, a făcut ca în România să se moară în fiecare zi ca în război. Iar cei care au comis această crimă, trebuie să plătească.