Mulți sunt sfinții care, înainte de a se pocăi, au dus o viață păcătoasă: primul a fost tâlharul de pe Cruce. Bonifatie este și el un astfel de exemplu.
Prăznuit pe 19 decembrie, el a fost sclavul Aglaiei, fiică de proconsul, în timpul lui Dioclețian (284- 305). Stăpână și sclav trăiau împreună în desfrânare.
În bezna păcatului își face însă apariția o rază de lumină: Aglaia îi cere lui Bonifatie să meargă în Răsărit să-i aducă moaște de mucenici, pentru a-i fi sprijin sufletesc. Dar, asistând la multe martirii, văzând curajul și bucuria cu care mucenicii mor pentru Hristos, Bonifatie se declară și el creștin.
Mai întâi, este torturat pentru a se lepăda: este spânzurat cu capul în jos, i se bagă trestii ascuțite sub unghii, i se toarnă plumb topit pe gură, este băgat cu capul în jos în smoală incinsă. Din toate, scapă nevătămat. În final, i se taie capul.
Trupul său este răscumpărat de Aglaia (pomenită și ea pe 19 decembrie), care zidește la Roma o biserică pentru moaștele pe care le-a dorit atât.
Sfântul Mucenic Bonifatie este ajutător grabnic pentru cei care vor să scape de vicii, mai ales de patima băuturii.