Zi de bucurie. Zi de sărbătoare. Sfântul Dimitrie ne veghea pentru că urma, chiar în ziua prăznuirii lui, un eveniment istoric. Da, fără nicio exagerare. Un eveniment istoric, de povestit urmaşilor şi de care trebuie să fim mânri că suntem contemporani cu el. Sfinţirea picturii din Catedrala Mântuirii Neamului. Visul lui Eminescu se realiza: „Românii să ridice şi ei o catedrală la Bucureşti, o catedrală mare, Catedrala Mântuirii Neamului, un simbol al unităţii şi demnităţii naţionale”.

Duminică, pictura celei mai mari catedrale ortodoxe din lume a fost sfinţită. Dar cum la noi, bucuria şi apropierea de Dumnezeu nu poate fi niciodată întreagă, aşa s-a întâmplat şi acum. Pentru că există contestatarii. Acei Gică Contra, lipsiţi de argumente în ceea ce afirmă, sau prezentând argumente neghioabe, rămânând însă surzi la cele care le combat zicerile.

Aşa zic ei, şi gata. Nu cu ei vreau însă să polemizez, că s-a tot făcut acest lucru de trei zile încoace Ci cu circul politic.