În timpul prigoanei creștine a împăratulului roman Decius (249-251), 40 de mărturisitori din Africa refuză să se lepede de credință, în ciuda amenințărilor cu moartea.
Înfuriat de rezistența lor, guvernatorul Fortunian taie capetele la 36 dintre ei, după torturi cumplite.
Ceilalți patru, Terentie, African, Maxim și Pompei sunt aruncați în temniță, pentru a fi pregătiți de chinuri și mai groaznice.
În celulă sunt culcați pe cuie și nu li se dă nimic de mâncat, nici de băut.
Apoi sunt bătuți, sfârtecați, iar în temniță li se aruncă șerpi veninoși și scorpioni.
Văzând că mucenicii scapă nevătămați din toate aceste încercări, Fortunian ordonă să li se taie capetele.
Cei patru merg spre moarte cântând psalmi și primesc cununa muceniciei în data de 10 aprilie a anului 250.