Sfântul Prooroc Avdie a trăit cu opt sute de ani înainte de nașterea lui Hristos, fiind de loc din ținutul Sichem. Avdie înseamnă „robul Domnului“.
A slujit mai întâi ca ostaș în armata regelui Ahab al Samariei, apoi în cea a lui Ohozia. A fost unul din cei trei căpitani trimiși de Ohozia la Proorocul Ilie. Doi dintre ei au fost arși de focul din cer venit la cuvântul lui Ilie. Avdie a scăpat pentru ca s-a apropiat cu smerenie de Ilie și s-a închinat în genunchi inaintea lui și l-a rugat, zicând: „Omule al lui Dumnezeu, cruță sufletul meu și sufletele robilor tăi.”
Cruțat fiind, Avdie a mers în urma Sfântului Ilie, luând duhul proorociei, ca unul ce păzise și hrănise pe profetul Domnului și îi urmase acestuia. Murind, Avdie a fost îngropat împreună cu părinții săi. Opera sa este cartea cea mai scurtă din Vechiul Testament: are doar 21 de versete.