Sfânta Iulita a trăit în vremea împăratului Dioclețian (284-305), în cetatea Iconia din regiunea Licaonia (centrul Anatoliei).
A rămas văduvă la scurt timp după nașterea fiului ei, Chiric. Când Dioclețian a declanșat prigoana împotriva creștinilor, prin cele patru edicte din 303-304, Iulita și-a luat fiul și a plecat din Iconia în Seleucia (azi, în Irak). Dar aici a fost arestată sub acuzația că este creștină și dusă în fața judecătorului. Judecătorul, pentru a o determina să renunțe la credință, a încercat să se folosească de copilul ei, așa că l-a luat pe Chiric pe genunchi, în timp ce femeia era bătută. Băiețelul, de numai trei ani, a strigat: „Sunt creștin, vreau cu mama mea”.
Mânios, judecătorul l-a lovit pe copil cu piciorul, acesta s-a rostogolit pe trepte, s-a lovit la cap și a murit. Mama lui, Iulita, a fost torturată groaznic, apoi i s-a tăiat capul.
Recomandările noastre
