Sfântul Neagoe Basarab a fost Domn al Țării Românești între 1512 și 1521, fiul al lui Basarab al IV-lea și al Neagăi, soția lui Pârvu Craiovescu, în casa căruia a și crescut, primind educație aleasă.
În 1504, Neagoe se căsătorește cu fiica despotului Iovan Brancovici, Despina, cu care are șase copii, din care primii trei morți înainte de vreme.
Cel mai mare dintre ceilalți trei este destinatarul uneia din capodoperele literaturii vechi, „Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie”, replica ortodoxă la cinismul occidental al „Principelui” lui Machiavelli.
Mai ales în aceste vremuri tulburi, Neagoe este un model de conducător de țară, cu gândul în primul rând la Dumnezeu și apoi la supuși, un om al diplomației și al culturii.