„Sau Dumnezeu pătimeşte, sau lumea aceasta văzută se sfârşeşte.”
Aceste cuvinte au fost rostite de Dionisie Areopagitul pe când se afla în Egipt, pentru a-şi desăvârşi studiile de filosofie şi a văzut cerul întunecându-se atunci când Hristos murea pe Cruce la Ierusalim.
Revenit acasă la Atena, Dionisie îl cunoaşte pe Sfântul Pavel şi, ascultându-l, se converteşte la creştinism, devenind primul episcop al Atenei, după cum scrie istoricul Eusebiu de Cezareea. Călătoreşte împreună cu Pavel şi îi cunoaşte pe ceilalţi apostoli şi pe Maica Domnului, la a cărei Adormire va asista.
Fiind martor şi la mucenicia Sfântului Pavel la Roma, în anul 67, Dionisie vrea să îi urmeze exemplul şi merge să propovăduiască Evanghelia în Galia (Franţa de azi), unde converteşte mulţi barbari, dar are şi foarte multe de suferit.
În anul 96, în timpul domniei împăratului Domiţian (81-96), Sfântul Dionisie este prins şi torturat pentru a fi determinat să se lepede de credinţa creştină. Rezistând cu curaj tuturor chinurilor, i se taie capul la Paris.
Cea mai importantă operă lăsată de acest mare gânditor care a fost Dionisie este ierarhizarea cetelor îngereşti. Pe prima treaptă, spune el, lângă Dumnezeu, sunt Tronurile, Heruvimii şi Serafimii. Pe a doua, Stăpâniile, Domniile şi Puterile. Pe a treia, Începătoriile, Arhanghelii şi Îngerii.