Sfântul Cuvios Ioan de la Prislop, născut în Silvașul de Sus, din Țara Hațegului, a trăit la începutul secolului al XVI-lea și s-a nevoit în peștera de lângă Mănăstirea Prislop.
Această grotă a fost săpată chiar de Ioan în malul stâncos al pârâului Silvuţ şi este şi azi cunoscută drept „Chilia Sfântului” sau „Casa Sfântului”.
În acest loc, Sfântul s-a nevoit mulți ani, luptând bărbătește cu ispitele.
Ioan a fost ucis în timp ce îşi săpa fereastra cu dalta, fiind împuşcat de un vânător care l-a confundat cu o sălbăticiune.
Sfintele sale moaşte s-au păstrat multă vreme în peştera de lângă Prislop, unde se închinau credincioşii din împrejurimi şi de mai departe.
În prezent, nu mai se ştie unde se află moaștele sale.
În „Patericul românesc”, părintele Ioanichie Bălan afirmă că este probabil ca ele să se găsească la Tismana, la Bistrița din Oltenia, la Curtea de Argeș sau la Cozia.
Sfântul Ioan de la Prislop a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Română în anul 1992, cu zi de prăznuire 12 aprilie.