Sfântul Mucenic Isidor a trăit în vremea împăratului Deciu (249- 251), fiind de neam din cetatea Alexandriei și marinar de meserie.
S-a înscris apoi în armata romană cu rangul de „optio”, adică de comandant adjunct al unei centurii.
Isidor, care era creștin, se afla cu oastea sa în Alexandria, sub ocârmuirea lui Numerian, un dușman de moarte al creștinilor.
Din poruncă împărătească, oastea lui Numerian a trebuit să plece din Alexandria și să se mute în insula Hios. Împreună cu oastea a mers în acea insulă și Isidor.
Într-una din zile, un sutaș păgân cu numele Iuliu l-a pârât pe Isidor că este creștin. Acesta fost chemat la judecată de Numerian și pentru că nu a vrut să se lepede de Hristos, i s-a tăiat mai întâi limba, apoi capul, și a fost aruncat într-un puț,
Data la care Isidor a primit cununa muceniciei a fost 14 mai 251.
Trupul mucenicului a fost scos din puț și îngropat cu mare cinste de către unul din prietenii săi, pe nume Ammoniu. După o vreme, pe mormânt a fost înălțată o biserică.
Bucurându-se de multă evlavie în rândul popoarelor, mai ales din țările care înconjoară Marea Mediterană, Isidor este cunoscut ca patron al marinarilor.