Sfântul Partenie a trăit în secolul IV, pe vremea lui Constantin cel Mare, fiind fiul lui Hristofor, diaconul bisericii din Melitopole.
Sfântul Partenie a fost un pescar fără carte. Ducea viața unui om de rând, bucurându-se când putea face un bine aproapelui său.
Dumnezeu l-a înzestrat încă de la vârsta de 18 ani cu darul facerii de minuni, al alungării demonilor și al vindecării oricărei boli.
Auzind Filip, Episcopul Melitopolei, despre evlavia, bunătatea și smerenia sa, a poruncit unor dascăli să-l învețe Sfintele Scripturi, apoi l-a hirotonit preot în cetate. Ulterior, a fost uns episcop al orașului Lampsac de către Ahile, mitropolitul Cizicului.
Multe au fost minunile pe care le-a făcut Partenie în timpul vieții.
O dată, a întâlnit un om căruia un taur îi scosese cu cornul un ochi și pe care îl ținea în mâna tremurândă. Partenie i-a luat ochiul, i l-a pus la loc și acesta s-a vindecat complet, după ce omul l-a spălat trei zile cu apă curată, așa cum îl învățase sfântul.
Altădată, l-a înviat pe un anume Eutihian, zdrobit de un car încărcat cu pietre.
Cu altă ocazie, pentru a vindeca un copil demonizat, Partenie i-a spus diavolului că îi oferă alt om unde să intre.
„Unde este acela?” , a întrebat dracul. „Iată omul”, a zis Partenie, deschizând gura și invitându-l să intre în el. „Cum voi putea să intru în casa lui Dumnezeu?”, a răspuns diavolul înfricoșat, fugind în pustiu.
Sfântul Partenie a trecut la cele veșnice în anul 318 și a fost înmormântat în biserica din Lampsac pe care el însuși o zidise.