Sfântul Mucenic Nicon s-a născut în orașul Neapolis (Napoli de azi), dintr-un tată păgân și o mamă creștină, și a trăit în secolul al III-lea.
Mama i-a dat o educație creștinească, însă nu a reușit să îl convingă să primească Botezul.
Nicon a îmbrățișat cariera militară încă de tânăr ajungând un soldat apreciat în armata romană.
Găsindu-se în timpul unui război într-o situație foarte periculoasă, și-a adus aminte de sfaturile mamei, s-a însemnat cu semnul Sfintei Cruci, s-a rugat lui Dumnezeu și I-a promis că dacă biruiește va deveni creștin.
Într-una din zile, găsindu-se în pericol pe câmpul de luptă, și-a adus aminte de sfaturile mamei, și-a făcut semnul Sfintei Cruci și s-a rugat lui Dumnezeu pentru a birui, promițând că va deveni creștin.
Primind ajutorul divin, și-a îndeplinit promisiunea: la îndemnul mamei, a mers în insula Hios, și a stat timp de șapte zile petrecând în post, în privegheri și în rugăciuni.
Aici, a fost vizitat în vis de un înger care i-a poruncit sfântului să meargă în Muntele Ganos, lângă Marea Marmara, unde a primit Sfântul Botez și haina monahală, de la Teodosie, Episcopul Cizicului.
Ducând o viață curată, dedicată în întregime lui Dumnezeu, după trei ani, Teodosie l-a hirotonit episcop în locul său.
Din cauza persecuțiilor, a plecat împreună cu ucenicii săi în muntele Tavromenei din Sicilia, crezând că aici vor fi mai în siguranță.
Însă, din ordinul conducătorului Siciliei, Quintilian, ei au fost prinși și aduși la judecată. Guvernatorul le-a propus să le ofere viața dacă se leapădă de Hristos și aduc jertfe zeilor păgâni.
Fiindcă au refuzat, au fost supuși la chinuri groaznice. Apoi, Sfântul Nicon și cei 199 de ucenici ai săi au primit moarte mucenicească, tăindu-li-se capetele.
Era 23 martie 251.